O lista scurta a ceea ce am invatat in primele 6 luni de mama. In a nutshell – e multa panica la inceput care apoi dispare pe masura ce creste bebe si crestem si noi cu el. Si vine vara si vine diversificarea si cate vor mai veni. E o minune divina si o binecuvantare sa vezi un puiuț de om crescand ca un Prâslea si sa simti iubirea lui pură 🤩😍
1. Nu stii ce inseamna sa cresti copii, oricat ai citit pe tema. Nici nu-mi imaginam practic cum va fi, niciodata nu mi-am facut scenarii insa eram sigura ca o sa pot. Well, de multe ori am simtit ca nu mai pot. Insa vestea buna e ca acest ‘nu mai pot’ nu se incheie cu o moarte subita 😬😜 ci cu impingerea limitelor fizice si mentale un pic mai incolo decat au fost timp de 30+ de ani. Si oricum obisnuieste-te cu ideea ca doar tu, ca mamă, vei spune ‘nu mai pot’. Restul par sa aiba +/- cam aceleasi obiceiuri de viata ca si inainte de bebe 😅
2. Cand crezi ca te prabusesti, cumva mai rezisti un pic si apoi parca lucrurile se imbunatatesc. Printr-o minune zice-se. Nu-i minune, e pur si simplu faptul ca alegi sa lupti in loc sa abandonezi. Si cumva iti resetezi creierul ca singura optiune este sa ii oferi celui mic toata dragostea si prezenta de care are nevoie. Dispare constientizarea a ceea ce simti, care e inlocuita de ce trebuie sa faci pentru puiuț.
3. Nasterea si cresterea prințului a scos din mine, de undeva de la adancul Groapei Marianelor, trairi pe care nu le-am avut niciodata. Emotii si sentimente despre care citisem doar in carti. Stari de agregare modificate de la ora la ora. In consecinta unele greu sa le gestionez. Cu siguranta contextul familial contribuie mult la aceste trairi insa exista si o parte pur si simplu incontrolabila. Hormonii. Constientizezi ce se intampla insa nu poti interveni rational. Eu am ales, la un moment dat, sa depasesc emotiile, sa ma detasez de ele, si sa le inlocuiesc cu un spirit pragmatic. A fost o alegere rationala. Bineinteles ca nu s-a intamplat totul de pe o zi pe alta. Am fost ajutata permanent de bebe, de soț si de familie 😍
4. Oboseala naste monstri. M-am obisnuit cu deprivarea de somn acuta. Si toti viitorii parinti stiu ca se va dormi mai putin insa nu stii ce inseamna asta pana nu treci singur singurel prin efectul lipsei de somn. Exista un punct critic insa – cand se depaseste limita acutului simt ca devin alt om. The worst case scenario in termeni corporatisti. Adica depinde si de firea omului dar eu cum am un substrat incapatanat, well… Atunci e momentul zero cand ma resetez si o iau de la capat. De la inceput, elegant, calm.
5. Fizica cuantica pierde ca dificultate in raport cu jobul de mama, care e substantial mai complex – it’s a moving target on moving sands. E fara pauze, e fara frane, e fara formule de succes, e fara definitii standard, e cu multe griji si cu multe ramaneri in urma, e cu multe ‘mea culpa’. Veste buna e ca, odata devenita mama, simti ca esti atotputernica. Si se fac toate. In cu totul alt ritm, dar se fac.
6. It can take a toll on your relationship. And it will if you let it. Don’t let it. It seems like everything is falling apart but it’s actually an effect of priorities shift. Am aflat ca nu reusesti sa fii si sotie si mama perfecta in acelasi timp. Nimic nu te pregateste pentru asta. In perioada de inceput esti mama si incerci sa te dezvolti si sa te stabilizezi in acest rol. Apoi treptat iti reiei celelalte roluri. Have patience with you two. It will be rewarding.
7. Gestionam altfel zgomotele. Am dobandit imunitate la urlete si eu si tati. Puneti un caine sa va urle in creier zi si noapte si veti fi mai aproape de ceea ce simt noii parinti dar si mai pregatiti sa fiti voi insiva parinti. Am inteles zgomotul si forfota orasului din alt unghi. Doar cand ai bebelus intelegi in ce imensa poluare fonica traim. Adevarat ca si prin casa am dezvoltat abilitati de spioni si eu si tati – no noise policy cat timp se doarme.
8. Am dobandit dexteritate gestionand singura multe lucruri pentru care in general depinzi de altii sau se fac pe rand. De ex. tii copilul in brate, cu cealalta mana amesteci si gusti mancarea si mai tii si un telefon la ureche ca te-a sunat soțul sa te intrebe daca mai cumpara ceva deci nu poti sa taci si mai trebuie si sa dai o roata mental la casa si frigider sa ii raspunzi. Le deprinzi pe toate si le faci satisfacator. Nu milimetric de perfect, asa ceva nu mai exista, ia-ti adio. Satisfacator. Respect mamelor singure!
9. Sotul / partenerul / tati e cel mai de preț aliat. Desi barbatii se adapteaza la schimbare mai lent, dupa o perioada mai lunga (mamelor le ia mai putin, ca nu au incotro) ei sunt rangul I de suport, cei care asigura stocul consumabilelor in casa dar si instalarea si dezinstalarea patutului, scaunului de bebe, leaganului etc etc etc. Super ajutor! Cum sa nu ajute cand mandria lui tati e mare ca prințul seamana cu el. Ma intreaba multi daca am fost plecata de acasa cand a fost conceput :)))
10. Inainte de bebe ma vedeam capabila sa cresc un copil singura ba si mai mult, ambitioasa crescand 3 copii in doi. Acum ma vad nerealista si cu prea mult simt al umorului. Nu mai lansez ‘ambiții’ pentru mai multi copii decat cu doua bunici si o bona permanent disponibile. No negotiation. Case closed.
11. Dintr-o perfectionista am devenit mai putin exigenta cu ce ‘trebuie’ facut. Nu mai e timp. Ai ~5 minute linistite pentru fiecare activitate care ia 30 de minute. Mancatul de 3 ori pe zi si dusul zilnic devin optionale. Hainutele lui bebe le calca tati. Spalatul pe jos, aspiratul si spalatul bailor e ‘must’. Apoi, noroc cu inventia masinii de spalat vase. Restul pot astepta.
#6monthsoldmom
#mamainheels
Mom Situation 