Vecini curiosi

Ma vede un tătăiță, cu un nepotel-bebe tot in carucior, si tine sa-mi spuna ca l-a vazut pe sotul meu cu velociraptorul zilele trecute. Si zic ‘posibil’ si fac un semn ca sotul e inalt ca sa-mi dau seama daca nu incurca tătăiță treburile. Si aproba admirativ: ‘Daa, e bun materialul’! 😳

Ma vede de pe geam, la un etaj, o mamă a cartierului, si vreo 5 minute ma tine din treaba mea mentala si imi spune o multime de lucruri despre copilul ei (e genul consultantului enervant care vorbeste repede sa te convinga), ma intreaba diverse, ii raspund laconic si deodata ii da o palma cuiva in spate. Iar in 3 secunde apare un individ la pieptul gol (multumesc-Doamne! ca peretele il cenzura de la brau in jos) impingand-o putin pe doamna ca sa ajunga sa ma salute. ‘Haha e soțul meu!’. Niciun ‘haha’! 😳

Ma vede o mămăiță si ma intreaba daca vreau niste papuci Stonefly noi la 250 ron. Nu vreau. Apoi imi cere bani ca a venit Rebu si ea se ocupa 😳

Ma vede un țânc de vreo 6 ani cum fugaresc niste pisici cu velociraptorul in brate. E mare amuzament! Si imi spune țâncul ca imi aduce el pisicile (se ascunsesera sub masini) – de obicei le loveste ca pur si simplu nu ii plac. Il intreb daca e ok sa facem asa si cu oamenii care nu ne plac. Se lasa o liniste ganditoare vreo 30 secunde apoi ma informeaza ca el are 8 masini si ca taica-su are un loc de munca nou, ca nu-i mai placea la celalalt. Ce familie plina de neplaceri. Inventez o scuza ca trebuie sa plec atunci cand ma intreaba unde e casa mea si cate masini am. 😳

#vecinitarecuriosi

#ferestreleauochisiurechi

#mapotlipsi

#forcedtosmile

#nosycatnosyneighbors