Poate va e dor de ce se mai intampla cu Mama33 (fosta mama in heels, ca nu am mai purtat tocuri de la inceput de 2017 desi vanez orice ocazie dar si asa sunt rare 😱 ✌️shocked AF!) in aceasta perioada binecuvantata din viata ei:
⁃ am invatat sa ma cert cu sotul meu pe tema bebelusului mult mai pasnic si constructiv. Nici nu se mai numeste ‘cearta’. Adica trecem prin mai putine stari de agregare si mult mai putine fenomene ‘atmosferice’. Intelegem amandoi ca eu stau cu bebe 80% si tati 20%. Si asta conduce la o singura concluzie in majoritatea situatiilor. You get it i’m sure.
⁃ inca alaptez. Din 2 in 2 ore noaptea si 1 data ziua 😴 Si imi propusesem ca inchei la 6 luni ale lui bebe. Nu s-a putut. Insa am incercat sa-i dau lapte praf la 1 an ca sa inlocuiesc treptat atasamentul fata de boobie. A fost scarbit de-a dreptul de gust, facand o grimasa pe masura. Inca alaptez.
⁃ Somn in toata puterea definitiei nu am mai avut din 2017 toamna (nu e o gluma si nici un mod de-a spune). Si nici nu sper la el curand. Se numeste resemnare.
⁃ am trecut prin niste cutremure emotionale cand bebelusul a tras niste trante zdravene venite la pachet cu motricitatea pe verticala. Am luat masuri de precautie si i-am infasurat un fular in jurul pieptului, ca un ham, sa-l mentinem sub control. Sugestia bunicilor. Momentan functioneaza.
⁃ mi-am luat rolul de bucatareasa in serios. Copilului nu ii poti da orice, chiar daca a depasit 1 an. A nu se intelege ca am timp sa gatesc pentru toti. Sunt doar bucatareasa copilului. Eu mai stau flamanda cate un pranz sau o cina, mai ales cand bunicii nu sunt in jur. Nu ma plang, e doar o observatie.
⁃ am invatat sa ne descurcam in vacante cu toata casa dupa noi. A fost haos total primele dati. Bebe a avut tot ce ii trebuie sa faca o schimbare de peisaj controlata si placuta. I believe in smooth transitions. Restul e istorie si discutii care se cer uitate.
⁃ velociraptorul devine din ce in ce mai ‘veloce’ si mai ‘raptor’. Fuge peste tot si devoreaza mancarea. Momentan ne situam la 13kg de dragoste si haine de 2 ani. I’m bringing back-pain back. Ce e mai distractiv este ca atunci cand e alaptat, cu o mana se joaca la celalalt sfarc :)) mai adoarme noaptea pe spate, si cu o mana roteste sfarcul meu pana adoarme iar ochii mei sunt pe tavan. Pe scurt, imi framanta si-mi alinta boobies ca si cum ar fi prietenii lui de nadejde.
⁃ am reluat comunicarea cu prieteni pe care am fost nevoita sa-i parchez temporar. E doar privilegiul parintilor ai caror copii au peste 1 an si petrec si timp cu bunicii. Cand zic comunicare ma refer la discutii pasagere de ordinul minutelor despre vreme si vremuri. La ce va asteptati?
⁃ sunt intrebata daca imi voi relua munca, de parca bebe ar fi auto-suficient. Nu! Nu sunt pregatita sa-mi las copilul pe maini straine si sa scap de sub control educatia/mesele/somnul/evolutia lui minunata. Sunt un control-freak care va trebui sa-si reia jobul spre final de an. Inca n-am castigat la Loto 😅
⁃ cum stau cu cititul ma mai intreaba rudele. Aici am facut progrese. Acum sunt la jumatatea unei carti pe care am inceput-o acum 2 luni. Eu il consider progres, nu fiti lipsiti de empatie!
⁃ vacantele. Adevarat ca am fost in vacante doar cu copilul. Care nu au cum sa se numeasca vacante, pe orice parte le-ai analiza. A fost doar mobilitate geografica cu ritmul de acasa. Plus complexitate pe change management. Deci nicio vacanta in 2018. Si niciuna planificata pentru 2019. I’m wild like this roaaarrr
⁃ bani au fost cheltuiti irational pe chestii lipsite de prioritate in 2018 si mult mai irational spre final de an. Mi-am promis solemn si sub semnatura ca in 2019 voi fi mai desteapta cu finantele. Ce paradox ca lucrez chiar pe finante si inteleg ce inseamna o educatie financiara si totusi ma las purtata de emotii rudimentare 😅 it’s the ‘new-mama effect’. Beware!!!
⁃ s-a mai intamplat in perioada asta sa fie Craciunul si Revelionul. Mai domestici ca in 2018 am fost doar in 2017. Mi s-a parut mai importanta alaptarea la 2h si somnul bebelusului decat o petrecere minunata cu prieteni vechi si noi, bautura, dansuri, tocuri si bancuri deocheate pe care sa le uit in secunda 2. Da, cuvantul potrivit e domestic. Sper sa nu se mai repete.
⁃ velociraptorul e un vulcan de noi achizitii pe zi ce trece: cognitive, verbale, motrice etc. si suntem imobili de uimire la cat de minunat e bebelusul. Il adoram! Sunt uneori intrebata mai mult cu accent de lucru care evident trebuie sa se intample daca mai vrem un bebe. Not ready for that conversation yet. Dar e distractiv cand face ‘piu’ pe nasul tuturor pe care ii intalneste (lectie invatat de la bunica), cand danseaza cand ii spun ‘taki taki rumba’ (melodia lui DJ Snake, Cardi B, Selena Gomez), cand il intreb daca e istet si el imi raspunde un ‘DA’ apasat, cand e supra entuziasmat si alearga spre tati cand vine acasa (la vederea mea nu e entuziasmat niciodata decat daca ma surprinde in tatele goale cand ma schimb *simteam nevoia sa precizez* 😅), cand flocaieste vreo pisica, cand apasa cu logica pe butoanele carticelelor si cand infuleca toata mancarea la fiecare masa ❤ e transformator sa participam la aceasta simfonie complexa ❤
⁃ as vrea sa mai adaug un lucru care nu se ridica la solemnitatea celor de dinainte dar merita scris undeva sa nu iasa in evidenta asa tare si totusi sa nu se uite. Vine unchiul bebelusului (se stie el care) si imi spune sa-i transmit 2 lucruri. Monologul decurge astfel: 1. ‘Am auzit ca-i dai lapte de capra printului? (Da, incepusem timid sa-i spun ca e mai usor de digerat decat cel de vaca.) Vezi ca le va pune pe toate capre 😱 2. Sa nu faca sex in picioare ca face varice, te rog sa-i transmiti asta.’😱
Trebuie sa plec acum. Mi-a facut placere sa va scriu. Viitorul e inca nescris dar va tin la curent. Noapte buna!
Mom Situation 