Am revenit din scurta noastra calatorie si as vrea sa-mi structurez ideile, incepute din aeroport si incheiate pe canapea acasa, in 4 categorii:
- Ce s-a petrecut acasa cu dragostea mica iubirea mea motanul meu cocoselul meu de aur;
- Ce s-a intamplat cu noi departe de el;
- Cum s-a desfasurat revederea;
- E vreo reteta functionala?
Numarul 1. Bunicile au ridicat standardul la maxim in ingrijirea lui bebe. Au urmat instructiunile si ne-au tinut la curent prin mesaje cu ce face bebe, daca a mancat bine, daca a dormit bine, daca s-au plimbat prin cartier etc. cu poze. Nu multe mesaje si zero telefoane. Ideea e ca nu avem ce discuta daca totul e clar si sub control. Si nu a fost nevoie de conversatii, fiecare si-a vazut de jobul lui. Bebe s-a simtit la fel de bine ca in orice alta zi pentru ca ritmul lui a fost identic si nu i-a lipsit nimic. A fost mereu intretinut de bunici, comunicarea cu el si grija fata de el au fost constante si continue. Si stiam ca se intelege foarte bine cu bunicile dar nu ma asteptam la asa relatie pacifista din partea lui. He can be dictatorial 💪 Comportamentul lui a fost, in prima noapte de somn cu bunica, exact ca si cand ar fi fost cu mine, a inceput sa maraie si sa planga dupa boobie. A plans mai tare cand boobie nu a venit dar bunicile l-au impacat cu melodii, cantecele, luminite pe pereti. A doua seara a adormit iar cu bunica si pentru prima oara in viata lui a dormit TOATA NOAPTEA 😱 Si eu la fel, dar la ~1000km distanta.
Numarul 2. Noi. Pe avion ne era super dor de bebe si ne-am uitat la sute de poze cu el. In rest, ziua ne-am vazut de treaba dar fiecare subiect abordat ducea inevitabil la vreo remarca despre Sebastian. In prima noapte m-am rasucit ca o clatita ba pe-o parte ba pe alta. Nu m-am odihnit din cauza obisnuintei de a fi o clatita in fiecare noapte de 1 an jumate. Cam asa si alaptez, ca daca i-as da dintr-un singur boobie, ca sa dorm linistita doar pe o parte, m-as trezit cu sani asimetrici, unul dublu ca marime fata de celalalt 😟 it happened once am not gonna lie, lesson learnt. In a doua noapte am dormit pentru prima oara, dupa mult mult timp, toata noaptea. Am simtit cum ma inunda nirvana pe jumatate. Pe jumatate doar! Sentimentul de odihna a fost perturbat de un sentiment de explozie. Simteam ca imi explodeaza sanii si vopsesc peretii cu lapte. S-o spun pe aia dreapta, nu e de gluma. M-am dus la baie si am eliberat putin lapte ca sa scada angorjarea. A functionat. Si tot weekendul, la toate restaurantele la care am fost, am lasat mostre de lapte in baie. Hai daca nu va place ce cititi, voi cum ati fi facut, ati fi carat pompe dupa voi? Oricum scopul e sa si incetez alaptarea iar pompatul creeaza cerere deci efectul invers fata de cel dorit. Mhhh. Metoda a mers, sanii s-au relaxat! Bottom line – pe plan emotional am simtit incredere in bunicile care ne tineau la curent, mi-am scazut semnificativ nivelul de psihoza, dar pe plan fizic am avut niste boobies care nu mai incapeau in sutien. 3 days later – still there! Lapte de pus in cafea la tot cartierul…
3. Revederea mi-a dat fluturi in stomac la fel ca atunci cand esti indragostit si te duci la intalnire prima oara. So weird. Imi pulsa inima. M-am lasat pe genunchi si am deschis mainile sa vina la mine. Cand m-a auzit, Sebastian s-a intors catre mine si a venit in bratele mele. L-am pupacit tare tare de tot. Apoi a venit taica-su si SOC! a uitat de mine complet. Mi-am facut multe scenarii de cum va decurge reintalnirea dar nu mi-am imaginat ca exista scenariul in care ma ignora aproape total ca sa stea doar in brate la taica-su 😂 my boobies: seduse si abandonate! Ma acuza uneori tati ca Sebastian e dependent de mine. In ce lume e asta ca nu se vede? Poate eu de el. Asta da! Socata dar fericita ca bebe alaptat la cerere si stat cu el 100% din timp, niciodata lasat singur sa se joace sau lasat sa planga, sa maraie – acum imi spune paaaaa! One happy mama ❤️
4. As pune negru pe alb niste puncte importante sa le aplic la nevoie pe viitor, au functionat in contextul nostru si poate vor fi de folos si altora:
- L-am obisnuit pe bebe cu persoanele din familie care au venit des la noi si au petrecut timp cu el. In special bunicii, care au participat la toate activitatile lui.
- Am rugat bunicile (macar una) sa vina cu cateva zile inainte ca noi sa plecam. Astfel se creeaza un mediu familiar pentru bebe si nu i se pare o drama ca parintii nu sunt in jur.
- Doua bunici clar! Ar fi fost mult mai greu cu una singura. Thank God we have this priviledge!
- Bebe si bunicile au stat intr-un alt spatiu decat cel petrecut zilnic cu bebe. Ca sa evitam sa-i reamintim de noi, parintii.
- Am transportat in acel apartament toate jucariile favorite, seturi de haine, vesela lui etc. sa simta o tranzitie usoara.
- Am rugat bunicile sa nu ii arate sub nicio forma poze sau video cu noi.
- Am lasat instructiuni bunicilor cu programul zilnic de masa si cateva aspecte de ingrijire esentiale ale bebelusului. Si am discutat despre ritmul de somn.
- Am lasat mancare pregatita pentru bebe sa acopere 3 zile ca bunicile sa se ocupe strict de copil si sa nu fie implicate sau preocupate de alte activitati.
These life challenges can easily go south. Dar, in final, Sebastian ne-a depasit asteptarile si ne-a dovedit ca (maica-sa e o ciudata control-freak) este un baietel descurcaret si independent de parinti. Iar noi am capatat incredere in bunici ca se pot descurca impecabil cu el iar el le accepta 100% in viata lui zilnica. So fucking proud of him! 🍀❤️
#successfulprojectmagement
#planningthenexttrip