Stau de vorba cu diversi parinti pe timpul zilei si imi dau seama din ce in ce mai mult ca relatia copil-parinte e win-lose situation.
Pe tema Halloween, ca tocmai a trecut, m-am mai costumat cand eram tanara si salbatica: ba o vrajitoare, ba o vaduva-neagra, ba un animalut, ba un personaj de film etc. De vreo cativa ani mi se pare ca se exagereaza pe linie horror si am renuntat la a o sarbatori in totalitate. Iar la nivel de expunere catre copil, eu si tati suntem aliniati: sa nu care cumva sa fie copilul expus macabrului, ca nu e necesar. Daca societatea si colectivitatea impune, o vom da pe pozitiv: animalute dragute, personaje inofensive de desene-animate etc. Discut cu una din colege care are un baiat de 10 ani si-mi zice: “Traiesti in visele tale! Fii-miu a cumparat de la toate supermarketurile numai costume cu sange si cutite in ele, casa mea arata a padurea spanzuratilor si a fantomelor. Nu am avut niciun cuvant de spus.” 🤯
In alt context, discut cu o prietena din copilarie, si ea cu baiat de 9 ani:
– Stii ca are deja gagica si se bat baietii pe fete?
– Say what? Are floci macar? intreb eu plastic de parca ar valida situatia.
– N-are! :)))))))))))))))
– Asa ceva!! Si taica-su ce are de spus, cum il educa sa nu faca damage.
– Fiul il educa pe tac-su.
🤯🤯
Speechless. Cum Dumnezeu se poate ajunge in stadiul asta, ca nu-mi ies calculele? 🤦♀️ In my mind, the battle for the ‘right things’ looks already lost 😳 Dar fii-miu nu trebuie sa stie asta 🤫😏 I still train hard and plan to win 🙅♀️🤨💪
#momsituation
Mom Situation 