Aveam 28 de ani cand am inteles, pentru prima oara, ce inseamna sa ai un mentor. Foarte tarziu as spune. Si asta ca urmare a unei circumstante profesionale care de obicei apare o singura data in viata. Tin si acum minte telefonul primit intr-o dupa amiaza, in care mi se propunea sa construiesc un centru de operatiuni in Filipine. Si nu pot uita faptul ca am luat cu mine in bagaj tot ce reprezenta viata mea pana atunci – in jur de 30kg. Ajunsa in Manila, totul era nou la 180 de grade si nu aveam pe nimeni de incredere. Eram singura. Si nu vedeam niciun obstacol in asta.
Insa ajunsa la birou si construind totul de la zero, incercand sa instalez mentalitatea si modul de lucru european intr-o tara asiatica, m-a dus la 12 ore de munca pe zi si foarte mult stres, multe luni la rand. Cand am ajuns la capatul puterilor, am fost fortata de situatie sa cer ajutor. Aici a intervenit mentoratul si m-a ajutat sa decantez problemele si sa corectez esenta lor. Am prins o viteza stelara in scopurile urmarite!
Dar nu trebuie sa fii intr-o situatie de criza sa accesezi sfaturile unui mentor. Dimpotriva. Un mentor cu informatii utile la timp te salveaza de la criza. Oare de ce nu am avut acces la ideea de mentorat in toti anii de facultate, sau din liceu, sau poate chiar din stadiul de scolar? Am ratat complet niste pasi, datorita carora probabil as fi ajuns pe un drum mult mai avansat si mai ofertant.
Acum, cand vad in jur copii vizibili inteligenti la varste mici, sau scolari perspicace, sau adolescenti extraordinari de abili si ambitiosi care reusesc sa atraga in jurul lor sustinatori – stiu sigur ca e vorba de parinti mentori, stiu sigur ca este vorba de un cadru didactic care si-a asumat rolul de mentor, stiu sigur ca acei copii au un sistem de suport care, din exterior privind, pare ca ii propulseaza.
Suntem obisnuiti cu mentori in context profesional, dar este nevoie sa extindem conceptul si pe latura de dezvoltare personala, inca de la varste mici.
In primii ani din viata, parintii trebuie sa fie mentorii copiilor lor: sa le deschida lumi noi, sa acceseze experiente potrivite si sa le stimuleze directia pe care copiii o manifesta. Totul este foarte personal si nu exista o reteta tipar pentru toti. Parintii trebuie sa constientizeze ca au misiunea sa-si inteleaga in profunzime copiii si sa contureze viziunea pentru ei.
Apoi, in ciclul scolar, cadrele didactice (de la clasa sau nu neaparat) se pot implica in a accelera aceasta viziune si a contribui dintr-un alt unghi cu solutii si deschiderea unor noi oportunitati. Este nevoie de colaborare si reciprocitate intre parinti, profesori, elevi in beneficiul copiilor si al unei educatii cu impact.
Urmand acest tipar, studentul intrat la facultateare deja imprimate mental procese si metode prin care isi poate creea un drum propriu, isi poate construi intr-un ritm mult mai rapid o ruta de auto-dezvoltare cu aceleasi oportunitati care se ivesc si altora mai putin abili in a le valorifica, va avea incredere ca are solutii la orice problema si va obtine tot ce isi propune.
Desigur, nu e greu sa ne imaginam in ce fel de adult se transforma un copil sustinut mereu din ‘culise’, echipat cu lectii de viata importante, testate de sine insusi si care poseda incredere in fortele proprii.
Experientele cu care ne cresc parintii, experientele din sistemul scolar, experientele extra-scolare sunt determinante in evolutia fiecaruia dintre noi
Pentru parintii care citesc acest articol: aveti in fiecare secunda puterea sa schimbati in mod semnificativ si pozitiv traseul copilului vostru. Un mentor, la orice varsta a copilului vostru, are o valoare exponentiala.
Pentru tinerii ‘la inceput de drum’: uitati-va in jurul vostru, deschideti-va ochii, puneti-va intrebari. Poate nu stii ca ai nevoie explicit de un mentor, dar stii ca ai multe intrebari. Cine iti poate raspunde cel mai bine la ele? Intrebari de genul: Cine m-ar putea ajuta sa am o dictie mai buna? Cum as putea sa-mi cresc sansele sa obtin bursa Erasmus? Cine ma poate ajuta sa urmez un master international? Cine imi poate sugera unde sa fac internship pe domeniul meu? Testati orice metoda, captati lectiile si reincercati. Invatati de la oameni, continuu, nu doar de pe Google.
Pentru cadrele didactice, acolo unde simtiti ca puteti contribui, stabiliti o intalnire cu parintii, spuneti-le ce vedeti in copilul lor si cum il puteti ajuta (chiar dvs. sau poate un coleg), oferiti-va lectiile de viata ca sa construiti copii cu fundamente educationale solide. Ajutati-i sa arda etape care sunt non-esentiale pentru ei. Fiti un conector pentru orice copil care participa la cursurile voastre.
Pentru profesionistii din orice domeniu, realitatea este ca deja sunteti sau puteti fi mentori pe anumite segmente profesionale. La acest stadiu, trebuie sa va intelegeti motivatia de a mentora pe cineva.
Cum sa-ti alegi mentorii?
Vestea buna este ca poti avea mai multi mentori in acelasi timp, asociati cu domenii diferite (unul care va poate sugera idei de finantare, unul pentru o cariera intr-un domeniu nou pe care vreti sa-l urmati etc.).
Vestea neplacuta este ca mentoratul este o chestiune destul de personala, reciproca si disciplinata. De ambele parti. Si improbabilul acestor trasaturi poate fi un neajuns.
De exemplu: e posibil sa-ti doresti sa devii abil in chestiuni de gestionare a finantelor si crestere a veniturilor dar sa nu fie nimeni in imediata apropiere la care ai apela, care te-ar putea instrui. E posibil ca un mentor cu care ai reciprocitate sa nu aiba timp pentru tine cand ii soliciti sfatul. E posibil sa ti se dea sfaturi excelente de urmat si tu sa zici: “incep de lunea viitoare”. E posibil sa intelegi ca poti depasi ceea ce-ti traseaza un mentor. Relatia dintre mentor si discipol este un drum cu 2 sensuri: dai si primesti.
Ca discipol, trebuie sa intelegi ca mentorul nu are solutii la orice si ca trebuie sa-ti folosesti propria judecata atunci cand iei o decizie finala. Mentorul nu este responsabil pentru starea ta de bine sau succesul tau in viata, ci intervine punctual pe probleme bine definite.
Succes la mentorat!
#educatie #education
Mom Situation 