Educatia finlandeza – acum mai accesibila!

Dragi educatori minunati si dragi oameni care doriti sa deveniti educatori ai copiilor nostri – lucrurile devin din ce in ce mai interesante! Sa va marturisesc:

Am fost de multe ori tentata sa imi inscriu copilul in invatamantul finlandez din Romania dar… Realitatea este ca scolile care ofera educatie in pedagogia finlandeza sunt extrem de putine si extrem de scumpe, greu de sustinut financiar an de an pentru parinti. Evident, am renuntat.

Insa lucrurile nu trebuie sa ramana asa. De ce?

Pentru ca HEI Schools (https://www.heischools.com/), o scoala in educatia timpurie (0-6 ani) din Finlanda, aflata sub umbrela Universitatii din Helsinki, ofera cursuri online pentru educatori (nu este obligatoriu sa aiba experienta practica extensiva) si ofera diploma recunoscuta international. Desigur ca si parintii interesati sa descopere educatia de top, pot cumpara cursul pentru scopurile propriilor familii- cu sau fara intentia sa practice in gradinite.

◆Ce as face daca as fi director de gradinita, orice gradinita, chiar si de stat?
As investi cateva sute de euro in cursurile de mai jos pentru a instrui personalul educational si as ridica standardul gradinitei, care ar impacta pozitiv toate partile implicate: ratingul institutiei, satisfactia parintilor si mult mai important experienta educationala de top pentru copii. Restul beneficiilor vi le puteti imagina si voi!

◆Ce as face daca as fi educator, sau daca as vrea sa devin unul?
As intelege ca traim intr-o lume din ce in ce mai digitalizata, ca izolarea si conflictul din lume (generate de pandemie si razboiul de langa noi) au atins si felul in care primim si oferim educatie si as alege sa investesc in mine. As vedea in aceste cursuri o oportunitate unica de a depasi granitele unei sali de clasa (comunitatea globala creata prin HEI Schools poate deschide usi neasteptate), si ca oriunde as alege sa practic meseria, chiar si online, chiar si in regim home-schooling, voi avea un avantaj din start. Beneficiile sunt nelimitate daca iti depasesti limitele!

Dar vestea buna abia acum incepe:

Cursul in educatia timpurie este oferit la un discount de 35% folosind codul ROMANIA35 in pagina de procesare a platii.

Costul original este €490
Costul cu discount este €318.5

Alegerea este a ta, insa probabil oferta are un termen limita.
Link mai jos pentru pagina HEI Schools Teacher Diploma.

https://www.heischools.com/products/teacher-diploma/

Cateva beneficii preluate de pe site-ul de mai sus:

✓ Totul se petrece online

✓ Parcurgi modulele in ritmul tau

✓ Aderi la o comunitate globala de profesori

✓ Obtii o diploma recunoscuta international

PS: Chiar daca nu activati in mediul educational, puteti da LIKE / SHARE sa ajunga la cat mai multe persoane din mediul educational. Impreuna putem imbunatati educatia!

Succes!!!

♾Educatia este un joc infinit ♾

Advertisement

Un adolescent de 3 ani jumate

O sa ajunga si copilul vostru in etapa asta. Sau a fost deja – va invidiez ca ati depasit-o. Eu zic ca-i pregatit de facultate. Eu nici la facultate nu ajunsesem sa am o atitudine ferma si sa pun intrebarile corecte, sa-mi constientizez emotiile si sa obtin dintr-o situatie maximum, atat cat obtine fii-miu la 3 ani si 6 luni. Sa va explic.

Eu cu el la plimbare prin cartier, vedem o masina de politie (e ultima obsesie, dupa cea inca in vigoare, cu autobuzele) si trecem pe langa ea sa se uite la toate detaliile. La volan, un politist, cu geamul jos. Ebi se opreste in dreptul geamului si ramane acolo (eu stanjenita si clueless, el ferm cu un plan bine definit, dupa atitudinea lui). Face 10 secunde eye-contact cu politistul si acesta ii deschide girofarele. Ebi in extaz cu mii de “wow wow wow” il face sa rada pe sofer. Eu in gandul meu ‘Da-o-ncolo de treaba, 10 secunde eye-contact si obtii tot ce-ti doresti? Pai eu daca ma uit 10 secunde in ochii cuiva, simt ca deja devenim prea intimi. Da’ merita incercata strategia” :))) Si au inceput sa se converseze, eu eram in plus. Politistul il intreaba “Iti plac masinile de politie” iar Ebi “Si de politie, si de ambulanta si de pompieri”. “Aaaaa si mie imi plac cele de pompieri” adauga soferul, “Sunt mari si puternice, cred si eu ca iti plac“. Nu mi-a dat prin cap sa ma fac utila si sa le propun o poza la volan, dar am idei pentru data viitoare.

Deasemenea asta cu masinile de politie m-au prins si pe mine si pe tati. E un cantec https://www.youtube.com/watch?v=7b_5SGb_uek care ii place mult lui Ebi, il tot fredoneaza si ghici ce! Si noi il fredonam: la micul dejun, pe strada sub masca, la toaleta, la dus, cand asteptam sa fim preluati in call-center la diverse programari, cand sunt pe ‘mute’ intr-un meeting etc. Am si zis ca daca ma opreste politia vreodata incep sa-i cant: “Masina de politie/ Daca vrem sa traversam/ Ne-asiguram/ Te va ajuta/ Oricand doresti/ Este prompta mereu/ Ti-e alaturi la greu/ E Politia!” Cica politistii nu ar avea haz, dar nu ma vor opri niste zvonuri cu iz de can-can :)))

In ultimul timp, constientizeaza ce nu ii place si ce il supara si e foarte vocal. Imi zice “Mami, cantecul acesta nu imi place“. “De ce?” il intreb eu. “Imi vine sa ma supar“. Sau refuza sa poarte haine cu mesaje tot pe motivul ca “ma supara ca scrie pe ele Happy Family“, sau orice ar scrie pe ele. Are destule haine pe care le pot face cadou chiar cu eticheta; mi-a luat ceva sa ma prind ca sunt bani aruncati. Uneori spune “cantecul Jingle Bells ma supara, il trimit in Botswana!“. Stie ceva geografie de clasa a 5-a pe care eu simt ca o invat abia acum :))) Botswana e un fel de cos de gunoi, o gaura neagra. Mai are acolo trimise vreo 2 cantece, nici nu indraznesc sa le pronunt titlul ca si incepe sa planga siroaie. E o chestie auditiva, o are de la taica-su: daca eu pot scrie carti si face analize financiare pe urlete de cimpanzei, tati nu poate baga o ata in ac daca se striga din alta camera. Hai ca si voi sunteti ciudatei in felul vostru, nu doar noi. Alteori Ebi imi spune “Trimit toti copiii care vor jucariile mele, trimit ‘invatatul’, trimit ‘bravo’ si ‘foarte bine’ pe Jupiter” Dupa cum se observa, nu ii plac acesti termeni deloc, si nu ii plac nici aplauzele si nici multimile. Chiar o sa fac o lista cu ce NU ii place la 3 ani jumate, ca sa inteleaga si el mai multe despre sine cand va fi mai mare (sperand ca atat blogul, cat si eu, vom supravietui suficient de mult :D). Daca Ebi trimite ceva pe Jupiter, sa stiti ca e un fel de injuratura si acolo jupiterienii sunt la pieptul gol si cu fundul gol. Nu e inventia mea. Si da, cu multa rusine in voce pentru mine insami, dar cu multa bucurie pentru el, stie si ceva din sistemul solar de care eu aud acum pentru prima oara. Voi ii stiti pe cei mai mari 4 sateliti ai lui Jupiter, sau ca Marte are 2 luni!? Boom! Sah-mat.

Mai are niste expresii de lesin de ras:

Cand se intalneste cu fetite sau doamne in cartier le spune “Salutare domnisoare” si apoi incepe sa le prezinte ce functii are masina sau bicicleta lui (depinde cu ce iesim). Se lauda cu masini, ca orice barbat.

Intr-o zi treceam prin fata Jerry’s Pizza si cum facem des comanda acolo fizic, de fapt chiar Ebi vorbeste la casa, il vede pe un domn cu tricou Jerry’s Pizza. Si ii spune entuziasmat de parca sunt BFFs: “Abia asteptam sa te vad, ma bucur sa te vad” Deodata omul cu tigara arunca fata posomorata, isi afiseaza o expresie bucuroasa si ii raspunde “Si eu ma bucur mult sa te vad!” Am lesinat.

Ne plimbam pe strada cu tricicleta si spune din senin “Uite mama, masini parcate prost. Mamele cu carucioare trebuie sa se strecoare” Mor :)))

Cand trebuie sa incheiem o activitate ii spun: “Mai stam 1 minut si plecam”, iar el raspunde “Mai stam multe cifre” :)))

Si tot din categoria “sah-mat”: “Mama, de ce se zice in engleza la W ‘double U’ daca sunt doi de V nu doi de U?”. Ma duc sa ma culc, poate-mi vine inspiratia sa-i dau un raspuns pe masura de smart. Smarty pants!

Arta conversatiei la 3 ani

Discutie ca-ntre vecini
Vecinul de pe scara il saluta pe Ebi si il intreaba: Cu ce te joci, Ebi?
Ebi, care avea o masinuta in dreapta si o ruleta in stanga raspunde: Cu o ruleta!
Vecinul: Si ce faci cu ruleta?
Ebi, dupa vreo 5 secunde de gandire: Masor (si desface ruleta sa masoare)! Tu cu ce te joci? (il intreaba pe vecin)
Vecinul, dupa alte 5 secunde si 3 grimase diferite: Cu hartii si carti.
Ebi: Si mie imi plac cartile.
Vecinul incepe sa se descalte de pantofi inainte de a intra in casa (procedura anti-Covid).
Ebi remarca: Ai sosete ca tati!
Vecinul a primit sah-mat iar eu lesin de ras.

La magazinul de cartier, supra faimosul Mega Image Shop & Go
Platesc produsele si doamna de la casa ii da bonul de cumparaturi lui Ebi.
Ebi: Multumesc! Tu ce masina ai?
Amandoua incepem sa ne hahaim zgomotos la un asa umor spontan.
Doamna: Stii, eu nu am masina, dar mi-as dori una.
Ebi: Ce masina iti place?
Doamna fastacindu-se: Nu stiu, orice masina. Tie ce masina iti place?
Ebi, foarte convingator, uitandu-se peste umar cat il indemnam eu sa iesim din magazine: Mercedesul lui tati!
Hohote la toata cada din magazin.

Ebi intr-o seara exact cand ieseam din curte, la plimbare cu motocicleta lui: Mama, vreau sa ma uit dupa gagici!
HAHAHAHA

Intr-o zi cat Ebi era pe motocicleta lui, au venit doua mamaite si una il abordeaza cerandu-i motocicleta (fara sa il salute intai). Ebi ii raspunde: Buna seara, domnisoara!
HAHAHAHA

Se trezeste Ebi intr-o dimineata si-mi spune: Mama, astazi vreau sa am o zi plina de aventuri!
HAHAHAHA

Vreo 3 saptamani la rand, zi de zi, eu (mama a se intelege) am fost Unchiul Coco. Si, cum dispaream 3 secunde din raza lui vizuala, Ebi ma striga: Ia uite Coco cum stau picior peste picior!
Intr-o alta situatie, scoate toate jucariile si mi le arata: Coco, hai sa ne jucam. HAHAHAHA

A fost Ebi invitat la ziua unei fetite din carier, pe nume Catalina. Si cum stateam noi de vreo 10 minute si tot asteptam sa vina pizza, Catalina vine si ii da o floare lui Ebi, Ebi o accepta si apoi striga in gura mare: Unde este pizzzzzaaaaaa?
HAHAHAHA

F*ck you 2022!

A venit timpul sa dau multumirile potrivite celor potriviti 📢
F*ck you 2022!

Am avut planuri mari pentru tine, am vrut sa te pun in rama pentru cel mai tare an ever, ca-mi pareai calm, simetric si simpatic.

In schimb tu mi-ai dat nșpe viroze ale copiilor, o operatie complicata, cam multa singuratate, rupturi si fracturi pe toate planurile, boala gura/mana/picior pe care nu o doresc nimanui, si prea putine pahare de sampanie inaltate cu prietenii. Zero in fact! I treated you like a friend, you m*f* 2022!

M-ai facut sa trec prin Iad si alte destinatii asemanatoare. Dar stii ceva, I’m alive!

In fiecare provocare pe care mi-ai dat-o am gasit diamante, am transformat orice problema intr-o reusita, am suferit cand mi-am strans de pe jos bucatele din mine dar cicatricile mele s-au transformat in aur si m-am refacut mult mai frumoasa.

Destul de neasteptat pentru tine, printre toate mizeriile –
💎 am gasit mult timp sa-mi iubesc copiii si asta cel mai mare castig
💎 am facut prima vacanta cu fiul meu in afara tarii si a fost spectacol!
💎 am lansat marketplace-ul de produse digitale educationale www.edumaze.eu
💎 am petrecut o luna de zile in vacanta la tara impreuna cu copiii si a fost mai tare ca in Boracay
💎 am fost numita de un strain care vede multe “cea mai buna mama pe care si-ar dori-o oricine daca ar sti ca exista”, pentru fiul meu sunt “regina”, si “cea mai curajoasa” pentru un public incurajator – iar toate acestea echivaleaza cu winning World Cup
💎 si am lansat si un ebook despre educatia Montessori https://buy.stripe.com/bIYdR38Hb7Ig3XWcMO

Daca ma gandesc mai bine iti multumesc perfidule 2022, te-ai crezut un macho smecher care ma poate calca in picioare pentru distractia personala – dar eu merg inainte si tu ramai in urma.

Nu mai merg taras ca-mi distrug aripile. Merg pe tocuri si ma iubesc mai mult ca niciodata!

F*ck you 2022. Esti trecut si nu mai negociez cu trecutul.

Watch me dance with 2023! A dance that doesn’t exist yet 🥁🥂

Platiti cat vreti! Am lansat ebook Montessori pentru parinti ocupati

Ca parinte constient, de cate ori nu v-ati intrebat care e metoda educationala potrivita pentru copilul meu sau de unde sa incep cu ghidarea in educatie? Adevarul este ca cei mai multi dintre noi ne asteptam ca gradinita sa indrume si sa rezolve tot.

Dar realitatea este alta. Nu degeaba se vorbeste despre “cei 7 ani de acasa”. Cei 7 ani de acasa, cei petrecuti in perioada de pre-scolaritate sunt indicatorii dezvoltarii optime ai copiilor. Iar o dezvoltare optima pe toate planurile se porneste din sanul familiei.

Asta m-am intrebat si eu cand s-a nascut fiul meu, si din multele cautari am ajuns la conceptul de educatie Montessori. Dar cati dintre noi isi permit sa dea copilul la o gradinita #Montessori care costa peste 500 Euro per luna? Insa eu nu m-am dezarmat.

Dimpotriva, am pornit la ‘vanatoare’. Dupa 2 saptamani de cursuri, incepute la 9 dimineata si terminate seara la 6, imi venea sa vomit de oboseala.

Curs de educatie Montessori intensiv, on-site, cu 50 de oameni, workshopuri, lucru manual, lucrari de scris si prezentat, cantecele de copii dimineata cu batai din palme si picioare (corporatistul sobru din mine avea un nod in gat si o expresie de wtf, dar nu si cei 95% de educatori), plus 9 ore de observatii din parcuri ale dezvoltarii copiilor pentru a putea intelege ce inseamna sa observi pe bune copilul si bineinteles, pentru a depune dosarul de certificare. 

Acele 9 ore de observatii au fost cireasa de pe tort: m-am delectat cu priviri incruntate ale parintilor care ma intrebau semi-agresiv non-verbal de ce ma holbez la copilul lor si imi iau notite? 😶‍🌫️ Imi venea sa fug dar voiam certificarea aia de sute de euro deja platite 🤷‍♀️

Damn it! Cu toata bunavointa din lume, cum pot parintii cu un job normal si multe prioritati in viata sa inteleaga cum sa aplice orice metoda educationala trecand prin focurile Iadului? Dar stiti cum se zice – “when you’re going through Hell, keep going”. Esenta din metoda Montessori porneste cu cel mai rasunator succes in educatia de acasa! Si am aplicat metoda in viata de familie.

Apoi, mi-am suflecat manecile din bumbac 100% si am “tradus” toata experienta intr-un ghid practic de 50 de pagini. Cu mare drag, cu scris mare, cu structuri clare, usor de inteles si concentrate. Pentru toti parintii ca mine si ca tine! 

Dupa aceste pagini va veti uita din alt unghi la copilul dumneavoastra.

Si pentru a ajunge la cat mai multi parinti, platiti cat vreti voi pe acest ghid! 100% cat vreti. Din pagina de plata (linkul de mai jos), selectati casuta “modifica suma”. Si ghidul va ajunge instant pe emailul dvs.

https://buy.stripe.com/bIYdR38Hb7Ig3XWcMO

Oferta este valabila 1 saptamana iar apoi ebook-ul va costa 33 RON. Sa aveti o experienta Montessori excelenta!

#educatie#education

Nimic nu doboară o mamă

Sa speram ca tu, cel care citesti acest articol, nu ai trecut niciodata prin boala gura – mana – picior. Va dau un hint: bube si durere insuportabila in gat.

Am facut-o eu zilele astea 🙋‍♀️ de fapt chiar acum am asa ceva in remisie, cat scriu pe laptop. Virusul Coxackie (responsabil cu afectiunea) umbla prin mine momentan ca pestele in apa. Cand deschizi orice link despre boala pe google nu te sperii asa tare: sunt doar niste bubite in special in gura/pe mana/picioare (de aici si numele) + simptome de raceala (durere in gat, febra).

Eu am luat-o de la copii, care au luat-o de la gradinita. Copii care tolereaza boala aceasta ca pe orice raceala. Singurul lucru pe care l-am observat mai accentuat la ei au fost durerile in gat (se dezvolta niste bubite in gura). Si ca sa fie tot buchetul plin de culori – la ei exista deja o faringita in evolutie cand s-a lipit si virusul. Dar au fost plini de energie si au mancat bine chiar si cu bubele in gurita.

La mine a fost HORROR! Pana la 40 de ani eu n-am auzit de aceasta boala. Ei bine, acum am si trait-o. Am inceput saptamana cu pierderea vocii, o laringita care ma viziteaza in fiecare an de 4-5 ori iarna. Nimic suspect. Laringita vine si cu durere in gat – suportabila – care se amelioreaza semnificativ cu ceai/pastile de supt. De data asta, ma durea gatul incepand cu cerul gurii. Cand inghiteam saliva. Imaginati-va ca sunteti fortati sa bagati pietre cu ace in gura – de dragul povestii, sunteti un spion capturat pentru tortura. Asa se simte la mestecare si inghitire orice mancare pe boala gura-mana-picior. Asta e numarul 1.

Numarul 2 – bubele. Mi-au aparut pe corp la 2 zile de la durerea in gat, cand mi-am dat seama ca deja nu mai e laringita ci altceva. Rosii, plate initial rare si doar prezente. Dupa inca 24h au inceput sa creasca in volum, sa se inflameze si sa se inmulteasca: pe palme, pe fata/urechi/pe pielea capului, pe talpa. Cele de pe fata si pielea capului te mananca usor, cele de pe interiorul mainii inclusiv varfurile degetelor te fac sa renunti la a desface un bidon de apa, iar cele de pe talpi te fac sa urli de durere. Mergi cu picioarele ca barbatii pe tocuri, zici ca nu-s ale tale. Pare amuzant dar nu e. Bubele acestea dor vreo 2 zile si intre timp dezvolta si un soi de coaja pe care e bine sa o lasi sa cada singura. Demult nu m-am mai simtit ca la pubertate.

Numarul 3 – unghiile. Ma dor cateva unghii, cand apas pe ele. La aceasta minunata boala se pare ca iti pot cadea unghiile din senin. Foarte bine. O sa creasca altele.

Dupa toata aceasta incarcatura de simptome fizice, simt ca renasc. La 5 zile de la gatul inflamat deja totul e mai calm. Mi-am recapatat energia, bubele isi reduc din durere, ma duc sa ma machiez si sa ies afara la cumparaturi. Cu masca pe fata bineinteles, sa nu se sperie nimeni si sa nu se hazardeze virusul.

Cand i-am spus mamei despre simptome imi zice: “ia sa-ti ard niste carbuni sa vad daca ai fost deocheata”. Cica toti carbunii s-ar fi scufundat in cana, semn ca as fi fost deocheata. Eu nu cred in din astea dar sa fie sanatos si bucuros ala care se uita cu invidie. Eu voi continua sa fiu asa cum sunt si sa renasc mereu si mai puternica. Nimic nu doboara o mama!

Asa ca: spalati-va pe maini des si purtati masca in spatii aglomerate. Coxackie a iesit la vanatoare 🥁

Brânzica mea!

Am o revelatie! Nu mi am imaginat niciodata ca ii poti spune cuiva ‘brânzica mea’ si sa sune plin de iubire si de dulceata!

❤️ Cheese must be love ❤️

Sa explic.

Iubirea vietii mele, Ebi, are un nou mod de a te face sa te topesti. Azi o vede pe surioara lui venind, in bratele mele, si ii spune plin de entuziasm: ‘Frumoasa mea! Brânzica mea! Iubita mea!’ Ne-a busit rasul dar mai mult ne-a starnit admiratia. Asa o declaratie n-am auzit niciodata si nu numai ca suna minunat dar e si pentru surioara lui si, in plus, oare de unde i-o veni baiatului acesta idei asa iesite din comun? 🤷‍♀️😻

Tot astazi, fiind plecat la bunica dupa-masa, o sun pe telefon sa aflu ce face baiatu’ meu. Imi raspunde Ebi si ma surprinde placut ca stie sa preia apelul.

‘Ce faci iubitul meu? Ma gandeam la tine si am sunat sa ti spun ca te iubesc’, ii transmit eu. Si el raspunde:

‘Branzica mea! Iubita mea! Mămuța mea! Te iubesc!’

Vai de mine, nu mi-am revenit nici acum din cascada de dragoste, din izvorul nesecat de iubire, din soarele fierbinte al inimii fiului meu ❤️

Se zice ca felul in care un baiat se poarta cu mama lui, asa se va purta si cu fetele. Pai va imaginati cum va iubi baiatul asta? O sa fie multe pagini scrise pe acest blog si multi tați pe la usa mea in trairi intense si suspine pentru fetele lor😂

Pe langa noutatea cu ‘brânzica mea’, noi doi mai avem un dialog de regula purtat dimineata cand ne trezim. Tot inventat de el. Sebi imi spune, in engleza:

‘I love you to the Moon and back’

‘I love you to the Sun and back’, continui eu.

‘I love you to Pluto and back’, raspunde Ebi.

‘I love you to infinity’, ii spun eu.

‘I love you to infinity and back’ 😭😭😭😭😭😭

I’m dying at this point.

Fiul meu are toate cuvintele la el si le foloseste la maximum de profunzime, cu maximum de impact. Imi place sa folosesc si sa ma conduc dupa expresia ‘miscarea este viata’ si chiar cred in miscare – in toate formele ei – ca e datatoare de viata. Insa aceste cuvinte din gurita frumosului meu ma fac sa-mi doresc un etern ‘aici si acum’, o lipsa totala de miscare.

La fel – in toate formele ei – ‘meseria’ de mama este zilnic o piscina plina cu lacrimi si iubire. 🤩🤩🤩

Movement is life

Bebe no. 2 si micul meu adolescent

Nu pot spune cu certitudine cand a inceput adolescenta la fiul meu de 4 ani, dar stiu ca e aici, e cu noi, e in casa, o simt. Ca si eu am trecut prin adolescenta si o recunosc. Seamana cu anarhia.

Spre rusinea mea de parinte informat above average, aceasta faza prin care trece prea-iubitul meu baiat, m-a prins pe nepregatite (exista o explicatie si va fi expusa mai pe larg in alt material, but I digress). In plus, dublul rusinii ma bantuie: aceasta faza am gestionat-o prost! In ciuda experientei mele profesionale in change & transition management, mi-am dat nota 2.

Sa explic:

Ne-a binecuvantat Dumnezeu, in aceasta pandemie interminabila, cu un bebelus minunat din toate punctele de vedere, care a venit cu nevoia de a sta lipit de mine, maica-sa, 100% din timp si spatiu. Pana aici nimic nou. Daca ai nu divortat in pandemie, sigur ai facut copii. E un tipar. Acum, intr-un exercitiu de imaginatie, suprapune un bebe peste un toddler mega atasat de mami. Stiu, imaginatia pare sa aiba doar optiunea video nu si audio. Dar totusi forteaza imaginatia pe audio si da volumul tare de tot. Urlete tati. Urlete de dimineata pana seara. Urlete la dublu, in tandem. Urlete care nu se sterg cu tequila sau vin, ca altceva n-am incercat. Nimic nu ii convine baiatului acesta. Si cand ii spunem intr-un moment calm, neafectat de nimic: ‘aseaza-te la masa sa mananci, ca asa e corect si frumos’ el raspunde ‘nu imi place corect si frumos. Am luat <corect si frumos> si le-am aruncat pe Jupiter’. Si bate din picior ca un armasar suparat pe stapan. 💆‍♀️💆‍♀️💆‍♀️

Sursa urletelor nu e faptul ca amandoi copilasii exista sub acelasi acoperis. Il iubeste si il dragaleste si il smotoceste baiatul meu toata ziua pe bebelus. Sursa e venita din interiorul meu de mama panicata de hormoni, mama de 2 copii, care nu se poate clona si trebuie sa cedeze un spatiu si timpul cu un copil ca sa-l umple spatiul si timpul cu celalalt copil. De regula totul petrecandu-se in viteza a cincea si cu maxima urgenta. In consecinta, tot ce aude baiatu’ meu incepe cu:

“Nu”

“Nu asa tare”, “Nu acum”, “Nu te impinge in bebe”, “Nu mai tipa ca doarme copilul”, “Nu mai tropai ca il trezesti”, “Nu ne putem juca acum ca alaptez”, “Nu pot sa-ti dau supa cu lingura ca schimb pampers”, “Nu pot sa vin la toaleta cu tine ca adorm copilul”, “Nu mai intra in camera bebelusului cand incerc sa il adorm”, ‘Nu pot iesi in parc cu tine ca stau cu bebe’.

Mi se rupe inima. Ma simt vinovata pana pe varful Everest 😞

Si iata ca astfel se naste adolescenta razvratita pe care, de teama sa nu o atragem, o spunem in soapta sau evitam cuvantul. Ca pe Voldemort. Din “nu-urile” parintilor se naste. Din interdictii si limite la tot pasul. Din refuz. Din schimbari radicale. Din lipsa de atentie.

Ma intreba o prietena zilele astea cum e cu 2 copii. Draga mea Silvia, te-as minti daca ti-as vinde ideea. You know I don’t sell shitty stuff 😉 Se simte totul triplu, nu dublu. E coplesitor. Se simte a fi mai mult decat poti duce. Se zdruncina din temelii status-quo-ul atat de greu stabilizat odata cu venirea primului copil. Se rup hormonii si se transforma in bestii in interiorul tau. Farama de viata personala cucerita cu mari sacrificii dispare. Dar oricat de dificil iti este, stii cu certitudine ca fratii se vor avea mereu unul pe altul in viata asta si nu vor fi singuri pe lume. Secretul rezistentei e gandirea de termen lung. That keeps me going!

Revenind, asa au trecut cateva luni cu mii de “nu-uri” si acum, stand si scriind, uitandu-ma in urma cu cateva straturi nou-noute de cearcane la ochi, imi dau seama ca avem flori in casa asa cum le udam. Spre linistea tuturor, s-au mai calmat lucrurile, ne-am mai acomodat unii cu altii, am ajuns sa ne cunoastem mai bine, suntem mai toleranti si mai rabdatori. Dar mai e drum lung si casa in care locuim a vazut un pic de razboi. E si o veste buna in toata zarva asta: nu sufar de depresie post-partum. De asta mi-a fost cel mai frica, amintindu-mi experienta cu primul bebe. Dar sunt bine. Mi-e greu dar mintea mi-e bine.

Insa acesta nu e un final fericit, ca nu e un final. Adolescenta nu a trecut, e in plin avant. Insa, din fericire, stiu cum sa o gestionez mai bine si mai echilibrat. Volumul zilnic emotional e la fel de mare ca atunci cand a sosit bebe 2 printre noi. Insa mi-a crescut rezistenta, stamina. Nu a functionat tequila, a functionat timpul. Timpul trece si are, de cele mai multe ori, efect vindecator. 👇

Si in tot acest timp, mi se tot ivea in minte o expresie folosita de Sir Churchill iubitor de papion: “if you’re going through hell, keep going”. Ma tine treaza si determinata.

Learning on the move! 💯🚀

Momentul cand am inteles puterea unui mentor

Aveam 28 de ani cand am inteles, pentru prima oara, ce inseamna sa ai un mentor. Foarte tarziu as spune. Si asta ca urmare a unei circumstante profesionale care de obicei apare o singura data in viata. Tin si acum minte telefonul primit intr-o dupa amiaza, in care mi se propunea sa construiesc un centru de operatiuni in Filipine. Si nu pot uita faptul ca am luat cu mine in bagaj tot ce reprezenta viata mea pana atunci – in jur de 30kg. Ajunsa in Manila, totul era nou la 180 de grade si nu aveam pe nimeni de incredere. Eram singura. Si nu vedeam niciun obstacol in asta.

Insa ajunsa la birou si construind totul de la zero, incercand sa instalez mentalitatea si modul de lucru european intr-o tara asiatica, m-a dus la 12 ore de munca pe zi si foarte mult stres, multe luni la rand. Cand am ajuns la capatul puterilor, am fost fortata de situatie sa cer ajutor. Aici a intervenit mentoratul si m-a ajutat sa decantez problemele si sa corectez esenta lor. Am prins o viteza stelara in scopurile urmarite! 

Dar nu trebuie sa fii intr-o situatie de criza sa accesezi sfaturile unui mentor. Dimpotriva. Un mentor cu informatii utile la timp te salveaza de la criza. Oare de ce nu am avut acces la ideea de mentorat in toti anii de facultate, sau din liceu, sau poate chiar din stadiul de scolar? Am ratat complet niste pasi, datorita carora probabil as fi ajuns pe un drum mult mai avansat si mai ofertant. 

Acum, cand vad in jur copii vizibili inteligenti la varste mici, sau scolari perspicace, sau adolescenti extraordinari de abili si ambitiosi care reusesc sa atraga in jurul lor sustinatori – stiu sigur ca e vorba de parinti mentori, stiu sigur ca este vorba de un cadru didactic care si-a asumat rolul de mentor, stiu sigur ca acei copii au un sistem de suport care, din exterior privind, pare ca ii propulseaza.

Suntem obisnuiti cu mentori in context profesional, dar este nevoie sa extindem conceptul si pe latura de dezvoltare personala, inca de la varste mici.

In primii ani din viata, parintii trebuie sa fie mentorii copiilor lor: sa le deschida lumi noi, sa acceseze experiente potrivite si sa le stimuleze directia pe care copiii o manifesta. Totul este foarte personal si nu exista o reteta tipar pentru toti. Parintii trebuie sa constientizeze ca au misiunea sa-si inteleaga in profunzime copiii si sa contureze viziunea pentru ei.

Apoi, in ciclul scolar, cadrele didactice (de la clasa sau nu neaparat) se pot implica in a accelera aceasta viziune si a contribui dintr-un alt unghi cu solutii si deschiderea unor noi oportunitati. Este nevoie de colaborare si reciprocitate intre parinti, profesori, elevi in beneficiul copiilor si al unei educatii cu impact.

Urmand acest tipar, studentul intrat la facultateare deja imprimate mental procese si metode prin care isi poate creea un drum propriu, isi poate construi intr-un ritm mult mai rapid o ruta de auto-dezvoltare cu aceleasi oportunitati care se ivesc si altora mai putin abili in a le valorifica, va avea incredere ca are solutii la orice problema si va obtine tot ce isi propune. 

Desigur, nu e greu sa ne imaginam in ce fel de adult se transforma un copil sustinut mereu din ‘culise’, echipat cu lectii de viata importante, testate de sine insusi si care poseda incredere in fortele proprii. 

Experientele cu care ne cresc parintii, experientele din sistemul scolar, experientele extra-scolare sunt determinante in evolutia fiecaruia dintre noi

Pentru parintii care citesc acest articol: aveti in fiecare secunda puterea sa schimbati in mod semnificativ si pozitiv traseul copilului vostru. Un mentor, la orice varsta a copilului vostru, are o valoare exponentiala. 

Pentru tinerii ‘la inceput de drum’: uitati-va in jurul vostru, deschideti-va ochii, puneti-va intrebari. Poate nu stii ca ai nevoie explicit de un mentor, dar stii ca ai multe intrebari. Cine iti poate raspunde cel mai bine la ele? Intrebari de genul: Cine m-ar putea ajuta sa am o dictie mai buna? Cum as putea sa-mi cresc sansele sa obtin bursa Erasmus? Cine ma poate ajuta sa urmez un master international? Cine imi poate sugera unde sa fac internship pe domeniul meu? Testati orice metoda, captati lectiile si reincercati. Invatati de la oameni, continuu, nu doar de pe Google.

Pentru cadrele didactice, acolo unde simtiti ca puteti contribui, stabiliti o intalnire cu parintii, spuneti-le ce vedeti in copilul lor si cum il puteti ajuta (chiar dvs. sau poate un coleg), oferiti-va lectiile de viata ca sa construiti copii cu fundamente educationale solide. Ajutati-i sa arda etape care sunt non-esentiale pentru ei. Fiti un conector pentru orice copil care participa la cursurile voastre. 

Pentru profesionistii din orice domeniu, realitatea este ca deja sunteti sau puteti fi mentori pe anumite segmente profesionale. La acest stadiu, trebuie sa va intelegeti motivatia de a mentora pe cineva.

Cum sa-ti alegi mentorii? 

Vestea buna este ca poti avea mai multi mentori in acelasi timp, asociati cu domenii diferite (unul care va poate sugera idei de finantare, unul pentru o cariera intr-un domeniu nou pe care vreti sa-l urmati etc.). 

Vestea neplacuta este ca mentoratul este o chestiune destul de personala, reciproca si disciplinata. De ambele parti. Si improbabilul acestor trasaturi poate fi un neajuns. 

De exemplu: e posibil sa-ti doresti sa devii abil in chestiuni de gestionare a finantelor si crestere a veniturilor dar sa nu fie nimeni in imediata apropiere la care ai apela, care te-ar putea instrui. E posibil ca un mentor cu care ai reciprocitate sa nu aiba timp pentru tine cand ii soliciti sfatul. E posibil sa ti se dea sfaturi excelente de urmat si tu sa zici: “incep de lunea viitoare”. E posibil sa intelegi ca poti depasi ceea ce-ti traseaza un mentor. Relatia dintre mentor si discipol este un drum cu 2 sensuri: dai si primesti.

 Ca discipol, trebuie sa intelegi ca mentorul nu are solutii la orice si ca trebuie sa-ti folosesti propria judecata atunci cand iei o decizie finala. Mentorul nu este responsabil pentru starea ta de bine sau succesul tau in viata, ci intervine punctual pe probleme bine definite. 

Succes la mentorat!

#educatie #education

Plan experimental educational varsta 3-4 ani

Pentru ca am decis sa renuntam la gradinita anul acesta scolar, cum am precizat deja intr-un articol anterior https://momsituation.com/2020/09/04/adio-gradinita-10-motive-care-ne-au-dat-raspunsul/ trebuie sa imi slefuiesc abilitatile educationale, si sa definesc un plan educational pentru Ebi, pentru etapa lui de dezvoltare. Work in progress. Faptul ca nu va participa la gradinita, nu inseamna ca trebuie sa las lucrurile cum bate vantul. I’m that type of parent. Stiu ca va fi un an experimental pentru ca abordarea mea va fi una experimentala. Intentia teoretica este sa combin metode diferite, din tari cu programe de top si ajustate la etapa lui de dezvoltare si desigur la cat ne permite timpul / spatiul / finantele. Va fi un plan personalizat de educatie insa il voi face public la momentul oportun, poate ajuta si pe altcineva. Nu am emotii de incepator, ci un entuziasm extraordinar ca pot sa invat odata cu copilul meu ceea ce ni se potriveste fiecaruia in parte si tuturor ca familie. El da tonul si directia, iar noi, adultii ii oferim spatiu de crestere si experimentare.

Printre lecturile mele, am dat peste un ghid national finlandez pentru educatie si ingrijire timpurie (ECEC – Early Childhood Education and Care). Extrasele care m-au interesat direct le redau mai jos (in engleza), si sigur veti intelege de unde pornesc finlandezii sa defineasca tot continutul de la clasele prescolare.

Core content areas built on 6 orientations:

1. Mathematical –> based on making comparisons, conclusions and calculations in a closed conceptual system and in a playful manner. In daily situations using concrete materials, objects and equipment that children know and find interesting.
2. Natural Sciences –> the phenomena of the natural world are examined by observing, studying and experimenting. Content areas: animals and plants found during different seasons in the immediate environment of the child, indoor and outdoor. The use of experimentation is encouraged. Causal relationships help children gain insights into the phenomena and the factors influencing it.
3. Historical-Societal –> objects and documents from the past are used to build a picture of the past together with the children. Insights into past events. Time dimension and new meanings are attached to the immediate environment and local district. At the same time, it is possible to develop and understanding of the operation of modern society.
4. Aesthetic orientation –> extended by observing, listening, feeling and creating, but also through imagination and intuition. The objects of this orientation give children personal sentiments, feelings and experiences of beauty, harmony, melody, rhythm, style, excitement and joy, as well as antithesis.
5. Ethical orientation –> focus related to values and norms. Daily life can be analysed through the lenses of right and wrong, good and bad, truth and lie. The questions of justice, equality, respect and freedom can also be dealt with naturally in the context of daily events. It is essential to take account of the child’s developmental stage. Fears, anxiety and guilt are part of children’s life too and need to be explained and discussed with children in a way that they can feel safe.
6. Religious-Philosophical –> interest is taken in traditions, customs and practices of the child’s own religion and beliefs. The child is offered the opportunity to experience silence and wonder, to ask questions and ponder over issues. The child’s sensitivity and ability to understand the non-verbal and symbolic are respected, supported and strengthened. Insights are gained into the customs of various religions and beliefs close to the child. The content of the religious-philosophical orientation is agreed with each child’s parents in drawing up the individual plan.

Tabelul de mai jos reda relatia dintre tipurile de orientare si subiectele mari de studiu.

Type of orientation	Core subject
Mathematical	Mathematics
Natural Sciences	Environmental and Natural Sciences, Physical and Motor Development, Health
Historical	Language and Interaction, Ethics and Philosophy, Environmental and Natural Studies, Health, Art and Culture
Aesthetic and Religious-Philosophical	Language and Interaction, Ethics and Philosophy, Art and Culture

Adio gradinita! 10 motive care ne-au dat raspunsul

Am vrut si nu am vrut gradinita pentru Ebi. Apoi am vrut. Dintre mine si sotul meu, eu am fost cea care a batut moneda pe metoda Montessori si pe avantajele de a-l da la una din gradinitele private din zona, cu acest tip de profil. Era scumpa pentru orice buzunar, tinand cont ca am adoptat programul part time. Faceti si voi socoteala. 500 EUR per luna, per 4 ore + multe alte costuri dinamice pe an, pentru diverse activitati si consumabile, si cursuri obligatorii etc. etc. Programul “Montessori” la 4 ore presupune grosso modo:

• ± 1h 30 min mancat (30 minute mic dejun, 30 min gustare, 30 minute pranz)
• ± 1h 30 min stat afara in curte
• ± 1h de lucru de facto in clasa, lucru individual

Ceea ce mi-a generat un set de intrebari legate de procesul educational si m-a facut sa ma prezint de bunavoie si extuziasmata la un curs Montessori al Institutului Montessori din Bucuresti – cu scopul de a intelege mai bine ce se potriveste din aceasta filosofie educationala modelului nostru de copil. A fost o alegere foarte buna! Pentru ca am invatat cum si prin ce filtru sa privesc dezvoltarea copilului meu, pentru ca am scapat de sentimentul de vinovatie dat de faptul ca fiind la birou, ratez momente importante din zi, dar si pentru ca acum pot evalua corect institutiile auto-denumite “Montessori”.

Am spus ca gradinita pe care am ales-o “era” scumpa, “era” – pentru ca s-a inchis intre timp. Management foarte defectuos, lipsa de comunicare coerenta, administrare deficitara a resurselor umane, a relatiei cu parintii din ziua 1 si a finantelor gradinitei per ansamblu. Nu covid19 a fost cauza principala, ci lipsa de respect pentru tot procesul de customer service, ceea ce a declansat multe situatii tensionate din toamna anului trecut pana acum, la faliment. Practic – au ramas fara clienti platitori. Managementul acestei gradinite s-a dovedit o mare gluma proasta pentru majoritatea comunitatii de parinti si numele din spatele managementului sunt pe lista neagra oriunde vor mai aparea. Singurul lucru bun: educatorii si asistentii de educator. 90% dintre ei au plecat fugind cu luni inainte sa li se comunice despre falimentul gradinitei. Asta spune multe. 🤷‍♀️

Dar sa nu pierdem timpul – de fapt vreau sa insist pe altceva. Am discutat mult in interiorul familiei, pro si contra, am testat perioada de pandemie inchisi in casa, am citit cat s-a putut de mult despre educatia unui copil de 3-6 ani si ne-am decis. Adio gradinita! De ce nu mai alegem gradinita deloc in urmatorul an:

1. Gradinita privata, cu profil Montessori, pe care am frecventat-o ne-a aratat foarte clar ca nu exista respect pentru parinti, ci doar pentru banii acestora. E prima noastra incercare cu o gradinita, aflata in primul an jumatate de functionare (cand te-ai astepta ca managementului ii pasa sa-si creasca increderea si comunitatea), care a esuat. A esuat ca abordare cu parintii si ca eficienta in operatiuni. Si asta nu ne-a dat incredere. Sincer, la urmatoarea incercare, nu excludem sistemul de stat.
2. La momentul la care scriu articolul, numarul cazurilor de Covid-19 se afla intre 1300 – 1500 de cazuri zilnic in toata Romania si in jur de 350 zilnic in București. Ingrijorator faptul ca numarul cazurilor nu scade treptat si vizibil de saptamani intregi. Asta iarasi nu ne da incredere ca e sigur sa-l lasam pe Ebi in comunitate, oricat de mult respecta igiena, declarativ, o institutie de invatamant.
3. Suntem in Septembrie si curand se vor deschide scolile, apoi se vor organiza alegeri locale unde stim cu totii cum se vor imbulzi unii si altii, si ce reactii emotionale puternice se activeaza, incat expunerea la un astfel de proces e foarte riscanta. Va creste numarul de cazuri exponential. Revenirea la scoli e un subiect controversat din cauza lipsei de coerenta a Ministerului Educatiei si a unui plan operational optim – ca prezenta fizica in scoli, si ca proces de invatare online. Iar din Octombrie se deschid universitatile, apoi mai e putin pana la sarbatorile de Craciun, cand aglomerarea in magazine la cumparaturi si la targurile clasice sunt de asteptat. Extrem de dificila perioada dar extrem de simplu de anticipat iminenta multiplicarii virusului.
4. Toamna si iarna vin cu non-surprizele clasice de virusi gripali din toate tulpinile, iar organismul unui copil mic e si-asa fragil. Vizitele la spitalele organizate ineficient pe timp de crize, spitale inecate la urgente de multe alte probleme medicale mai mult sau mai putin contagioase, ne sperie. Ne-am gandit ca ne aruncam in hazard daca expunem copilasul la comunitate. Practic am refuzat sa facem experimente pe copilul nostru si pe familia noastra.
5. Bunicii nostri sunt sanatosi si ne pot ajuta in cresterea copilului. Desi ne e clar ca sunt o grupa de risc, preferam sa ii avem langa noi, sub control, decat sa il dam pe copil la gradinita cu necunoscuti, care genereaza o mare complexitate la toate nivelurile, sau sa aducem o bona. Cu bona s-a dovedit iarasi riscant ca nu putem accepta pe oricine care se plimba cu mijloacele de transport, clar nu de orice varsta, iar noi ne dorim mai mult o educatoare (decat o doamna care da de mancare/sterge la fund copilul, si sta cu ochii in facebook toata ziua). S-a dovedit un demers aproape imposibil de a gasi o astfel de persoana oricum. Cu bunicii la noi, ne permitem sa si lucram si sa avem un echilibru in toate. The best of all worlds!
6. Faptul ca am participat la cursul Montessori si cu ce am studiat in plus, imi permite sa definesc un plan educational optim pentru copilul meu. Pe care il pot incredinta bunicilor sa il execute. De fapt cursul pe care l-am urmat mi-a clarificat ca modelul Montessori de educatie trebuie personalizat per copil, mediu de crestere si mai ales trebuie implementat acasa. Daca faci 1h Montessori la gradinita, sa fim sinceri chiar nu e clar ce/ce nu se face, cat/cat nu se face la gradinita, la majoritatea gradinitelor, fiindca procesul nu e transparent pentru parinti. Ne place sa credem ca stim. Acasa copilul poate are un mediu total diferit de cel de la gradinita, chiar opus si asta confuzeaza copilul, care se va revolta si de aici apar alte probleme care nu favorizeaza pe nimeni. E nevoie sa fii consistent si sa ai aceeasi versiune a educatiei acasa si la gradinita/scoala, nu 100%, ci doar in punctele cheie: cum se adreseaza copilul, cum se imbraca, manaca, doarme, cum interactioneaza, cum isi organizeaza spatiul etc.
7. Copilul nostru e mai avansat decat grupa lui de varsta si in ultimele saptamani de gradinita imi spunea ca tot ce ii place la gradinita e afara in curte, unde ii lasa liberi. Mi-a zis de multe ori ca nu ii place educatoarea, plangea cand o vedea mai ales in ultimele zile de gradinita cand presiunea managementului + situatia Covid-19 probabil si-a facut loc in starea si atitudinea staff-ului gradinitei. Oricum nu s-ar acomoda intr-o grupa de varsta lui, are nevoie de ceva mai mult, adaptat, stimulant pentru el. Educatie personalizata.
8. Vom incerca sa refacem intr-o masura interiorul si sa combinam in camera lui de joaca de acasa elemente Montessori dar si din alte metode educationale, astfel incat sa-l incurajam in dezvoltarea lui si sa-i deschidem porti noi in experimentare. Jocul afara in natura este o activitate zilnica, avem o curte mica unde acum ni se pare Rai.
9. Principalul motiv, invocat de parte din parinti si educatori, impotriva pastrarii copilului acasa este lipsa de socializare. Sa fie clar, un copil nu trebuie sa socializeze 24 de ore din 24 ca sa inteleaga ‘jocul’ social. La noi in cartier seara ies cativa copii de varsta lui si 1-2 ore pe seara interactioneaza unii cu altii pe toate nivelurile si pe toata colectia de stari emotionale. In cazul nostru nu pierdem din componenta de socializare, ci consolidam copilaria impreuna cu gasca de cartier.
10. Langa locuinta noastra nu sunt multe gradinite de unde putem alege. Iar fara bunici langa noi, ne-ar obliga sa ne schimbam programul. In plus, faptul ca nu suntem pregatiti sa il dam full time la gradinita – ne determina sa renuntam la inscrierea lui Ebi in noul an. E inutil.

Welcome homeschooling 🤩🙏

#momsituation #coronavirus #homeschooling #gradinita

In pandemie, la 2 ani si 8 luni

Reintoarcerea la gradinita a fost din categoria ‘bumpy ride’. Ebi e in a doua saptamana de plans incepand de pe scarile casei si terminand Dumnezeu stie cand. Eu il las educatoarei pe versurile lacrimogene ‘Vreau la mamaaaaaa!!!’. Nu e usor, nothing is ever easy with kids! Mi se spune ca se linisteste imediat si ii cred – de regula cand vede mic dejun delicios se cam opreste din orice. Velociraptor.

Dar sa derulam timpul inapoi, in perioada faimoasei carantine Covid-19. Suntem si am fost tot timpul acesta sanatosi, multumiri mie care prefer sa fiu freaked-out in loc de laissez-passer si sa am dezinfectantele in artileria zilnica de curatenie. Ebi a stat cu mine 3 luni incontinuu, l-am retras de la gradinita la inceput de martie cand avalansa dadea primele semne, si cand directoarea gradinitei ne-a zis pe un ton vizbil enervat: “e problema voastra daca il tineti acasa, noi nu inchidem gradinita”. La 2 zile au inchis-o….. 🤷‍♀️ dar din categoria asta, in alt articol.

Aceasta perioada a insemnat 300% incarcatura zilnica pentru mine, no coffee time, si un salt spectaculos pentru Ebi – la nivel cognitiv, verbal, motric – si sigur pentru toti copilasii carora li s-a purtat de grija indeaproape. Emotional e cam varza situatia ca e foarte atasat de mine, iar dpdv social am inceput sa iesim prin cartier si sa petrecem timp cu copiii dupa masurile oficiale de relaxare, adica destul de recent, iar beneficiile au inceput sa se observe.

E fan Frank Sinatra. La asta nu se astepta nimeni. Fredoneaza refrenul melodiei “I love you baby” prin tot cartierul, la gradinita si oriunde I se pare lui ca merge. A cucerit educatoarele, mamicile, taticii si pe toate fetitele, care se uita la el si nu inteleg nimic. Inca. Mi-a zis un tata ca e “ginerele pe care si-l doreste” 😂 welcome, arranged marriage! Unii il roaga sa mai cante, altii danseaza, e nebunie! Are si palarie ca a lui Frank Sinatra pe care si-a ales-o singur din magazin. Nu trece neobservat. Vecinele-bunicute din cartier ii coc pandispan, vecinii-bunici il ‘ameninta’ ca ii fura palaria si, de cate ori ii dau o alta sapca, ii spun ca e de nerecunoscut, ca Greuceanu fara palos. LESIN!!! 😂😂😂

Ii plac pisicile si cainii mici, da singur de mancare celor 3 pestisori din acvariul nou cumparat (ca exercitiu de responsabilizare), uda florile… pana le scufunda :))) bun baiat!

Credeti-ma ca si pe mine ma socheaza unele din achizitiile lui – la aceeasi varsta eu ma jucam in nisip si prin paraul de la tara la bunici si spuneam onomatopee. Eram mult in urma lui, ani-lumina.

Tot din categoria muzica, ii place Waltz 2 de Domnul Shostakovich. Cautati-l dragilor, cautati-l. E greu de pronuntat, de acord. Ma roaga sa-l dansam impreuna si sa-l tin in brate. Uneori adoarme asa… Ma intreaba odata “pe ce melodie a dansat mama si Ebi?” si eu ii raspund “pe Shostakovich”, si el intreaba “Si Shostakovich ce-a zis?” 😂 Canta in engleza cantecelul “down by the bay” si “the wheels on the bus”, a lifetime favorite. Si mai canta in mijlocul supermarketului “Ghita, te-astept diseara la portita/Sa te mananc pe la gusita/Si sa te pup pe la gurita/Ghitaaaaa!” 😂😂😂 La youtube kids sta cam 30min per saptamana, uneori in zilele ploioase sta mai mult (no regret, I have a f*king life too), si stie sa apese pe butonul de “search”, tasteaza singur “bus” si apoi iar apaasa “search”. Gata, il pot inscrie la facultate 😎😂

A invatat sa mearga pe bicicleta, cu roti laterale ajutatoare, din 10 incercari. De unde stiu? Normal ca stiu, eram si eu acolo si e singurul meu copil: ma uit cu microscopul la el! 🔬

Recunoaste si pronunta perfect TOATE marcile de masini de pe strada, le cunoaste si dupa forma masinii, de la distanta, stie diferenta dintre Hyundai si Honda, dar favoritele lui sunt Volvo, Mercedes, BMW, Toyota, Peugeot si Seat. Striga in gura mare cand le vede. Odata cu el, am invatat si eu toate marcile. Odata cu el am invatat si eu sa nu vomit cand vad gandaci. Daca ai baiat, prinzi gandacii, ii pui in borcan pentru prezentare live, si iti inghiti tot ce vine inapoi din stomac. Ain’t got a choice!

E foarte iubaret, mereu zice “Vreau sa ma iubeasca mama” si se giugiuleste pe langa mine, la fel face si cu tati. Daca vrea ceva masinuta dintr-o curte, cere voie politicos persoanei care sta in curte. Ma intreaba ce inseamna “barbar”, “suparator”, “baseball”, “back home”, “I dare not go”, “general” si multe altele. Isi spune: cangur, gorila, hamster saritor, iedut si zice ca nu ii place sa fie bucuros si curat :))) Cand ii spun “mai stam 1 minut si plecam” el imi raspunde “mai stam multe cifre”. Cand rad zgomotos cu gura pana la urechi imi spune “sa nu mai rada mama cu limbuta!” hahaha uite cina ma educa! Are si cateva carti de care e indragostit – “Autobuzul energiei pentru copii” de Jon Gordon si “Santier sub clar de luna” de Sherri Duskey Rinker.

Iar eu il ador si il iubesc tot pe micul meu Frank Sinatra ❤️

#momsituation #toddlerlife #momlife

Prima comanda de pizza 🍕

Azi l-am intrebat pe Ebi daca vrea sa mergem sa comandam pizza. A zis DA si am luat tricicleta pe o distanta de 20 minute de mers. Am ajuns la pizzerie si a fost exact ca in jocul de rol de Lego cu pizzeria pe care il joaca cu mine si tati de vreo 3 luni incoace.

Cum intram pe usa Ebi incepe conversatia: ‘comanda de pizza’ si domnul vanzator zambeste si ma intreaba (se uita la mine) ‘blat subtire sau pufos?’ si Ebi raspunde ‘subtire’. Si apoi tipul noteaza si intreaba ‘pizza mare sau mica?’ si Ebi zice ‘mica’. Tipul zambeste si noteaza si apoi ma intreaba (se uita tot la mine) ‘cash sau card’. Si Ebi plin de incredere ‘card!’ Tipul rade si zice ca e gata in 10 minute. Ne da bonul si Ebi intinde mana sa il ia. 😂😂😂😂 Ne intoarcem in 10 min sa luam pizza, si tot drumul pana acasa zice ‘mama, vreau pizza pe drum’ 😂 ii era pofta. Si a repetat tot drumul ‘Ebi a comandat pizza si domnul ce a zis?’ iar eu continuam povestea 😂 Acasa am batut palmele cu el si i am zis ca e baiat mare si s-a descurcat minunat. A mancat jumatate de pizza 😂 Am ramas uimita cat de corect si exact a pronuntat totul, tipul a inteles din prima. Si Ebi a inteles tot ce intreba tipul. A fost ca si cum ar fi facut de 100 de ori asta! Si chiar am facut asta impreuna prin micul joc de Lego-Pizza instalat in mijlocul sufrageriei noastre. Lectii de viata practica fara intentie.

Si apoi i-am zis: fiindca esti baiat mare, uite renuntam la pampers si mama iti da chilotei de barbati, ca tati. Daca vrei pipi sau caca ii spui lui mami si mergem la olita. ‘Nu, la toaleta! zice el’. Da la toaleta, nu facem in chilotei. Timp se 30 minute mi-a zis de cateva ori ca ii place cum se simte fara pampers.

Apoi, il urmaresc stand in pragul usii si il vad cum face pe el, se uita non stop cum curgea pipi probabil era mirat de cum se simte 🤣🤣🤣 apoi l-am dus la baita si l-am spalat in dus. A zis ‘nu vreau la baita’ si i-am spus ca, de cate ori face pe el, intram la baita. Acum doarme ca un ursulet.

Nu face la toaleta inca dar stie sa comanda pizza. Probabil intelege ca prioritatea in viata e sa invete sa obtina mancare. He’s gonna do well in life 😌

#momsituation

#2ani7luni

#toddlerlife

Simțul umorului la 2 ani si 5 luni

De cand stau acasa 24/7 cu domnul Ebi am ajuns sa fiu un fin observator al tuturor proceselor si starilor prin care trece.

Tocmai am sarbatorit 2 ani si 5 luni de cand il sterg la fund si in fiecare zi ma surprinde cu cate o vorba de duh sau niste reactii absolut originale.

1. Sa va zic cum a trimis-o pe bunica Nana in bucatarie. Ebi voia sa se joace doar cu bunicul Gogo, asa ca i-a luat pe amandoi si le-a spus ‘la bucatarie’, unde s-au si dus. Apoi l-a luat pe bunicul Gogo de mana si l-a adus iar in sufragerie sa joace pase cu mingea. Bunica nu a inteles mesajul si a venit inapoi, moment in care Ebi a inceput sa vanture mana, cu tipete, in semn de ‘pleaca, pleaca, pleaca’. Asa tact de a exclude pe cineva din joc si un fin simt de planificare strategica e de admirat :))

2. Ii traduce bunicii Dada din engleza si germana in romana 😂 Cuvinte ca dog, cat sau die ziege. Asa invata si bunica ceva limbi straine.

3. Stateam pe WC de cateva secunde, ca mai mult nu mi se permite, si vine Ebi sa ma cheme la joaca: ‘Mama, ridica-te din caca!’ Cu asta am descoperit ca e un speaker motivational innascut! 😂

4. Cand vrea tableta de la tati spune: ‘Sa scoata tableta din mana!’ 😆

5. ‘Foarte multe ananase’ la bucati multe de ananas 🍍🍍🍍🍍

6. ‘Futulică’ la furculiță.

7. Ne jucam cu niste litere magnetice si pierdusem un E, la care Ebi spune ‘S-a pierdut E de noi – a fugit Eul nostru!’ 😂 nimic mai adevarat in vremurile astea!

8. Cand vede pe cineva mai trist la desene spune: ‘E suparat un pic, nu suparat mult.’ 😆

9. Avem o mica poezie si el o repeta in stilul lui: ‘Vine mama de pe *pe jos* / Sa manance / O costiță de Ebiță’

10. Se uita analitic la ceasul de perete, pe care i l-am dat jos pentru analiza atenta, si concluzioneaza: ‘Nu avem 13 pe ceas – sa cumpere mama 13’ 😂😂😂

11. ‘Ceapa e mai tare decat oul’ 🧅💪🏾🥚🤷‍♀️

12. A inceput sa ne intrebe ce inseamna anumite cuvinte, acelea sunt: ‘ce inseamna aiurea‘, ce inseamna vizavi‘, ce inseamna oh my God‘. Obviously ne-a luat prin surprindere la fel ca si covid-19. Tati, take one for the team! 😂

13. Cel mai amuzant e cand se preface ca nu stie sensul anumitor cuvinte si cum sa le pronunte – desi le cunoaste la perfectie – doar ca sa merg sa-l smotocesc la costițe. Spune:

Ingust la dragut

Sentiment la detergent

Maslinute la masinute

Adam la Madame

Iran la pian

Țufos la stufos

Sculelelelelele la scule

Defectat la dezinfectant

Brâzincă la brânzică

14. – Are Ebi 2 mamici? (ma roaga sa-l intreb)

– Nu are, raspunde.

– Cate mamici are Ebi? (ma roaga sa-l intreb)

– Una, raspunde.

– Cine e mamica lui Ebi? (il intreb)

(Ma arata cu degetul)

– Cum o cheama pe mama lui Ebi? (il intreb)

– Autobucă, raspunde. 😂 (ii plac mult autobuzele si ma joc/cant mereu cu el pe tema, si de aici a pastrat doar radacina cuvantului 🤷‍♀️)

– Si pe Ebi cum il cheama?

– Troleibuc 😂 (de la troleibuz)

– Si pe tata lui Ebi?

– Facebook (ca sta pe facebook)

😂😂😂😂😂😂😂😂

15. Si nu in ultimul rand, ieri mi-a recomandat sa-l strig Sebba. Asta dupa ce vazuse un prezentator TV si i-am zis ca-l cheama ‘Vadim’, la intrebarea ‘cum te cheama’ a inceput sa raspunda ca-l cheama ‘Vadin’. Ei bine, nu-l mai cheama Vadin, il cheama Sebba – sa traiti!

❤️ his sense of humor

#momsituation

Cum ne mai distram in weekend!

Deoarece timpul meu cu Ebi, fiul meu prea-iubit, se reduce la 2 ore per zi de munca in corporatie (da, sunt o mama corporatista, hit me with jokes I’ve heard before) – cel mai mult ne bucuram unul de prezenta celuilalt in weekend. In timpul saptamanii merge la gradinita part-time si restul zilei il petrece cu bunica Dada – the best of both worlds! Weekendul meu incepe la ora 6-6.30 dimineata cu “mama, deschide ochii, mama ridica” :))) Weekendul lui taica-su incepe la ora 9. Tell me ’bout?  Traim toti 3 impreuna, daca asta era o intrebare :))

In cateva detalii plastice si cu limita de spatiu in minte – aceste activitati guverneaza cei 2 ani si 3 luni ai Domnului Ebi:

• Cel mai nou si atractiv cuvant pe care l-a invatat si-l spune perfect este “vagaboanda” :))) stiu ce ganditi si aveti o minte murdara! To my defense, acest cuvant exista in carticica noastra despre pisicile aristocrate in care pisica vagaboanda Thomas O’Malley, the alley cat, ajuta pisica Ducesa sa ajunga din nou in Paris. His only take-away from the story: vagaboanda :))) iar cand il vede pe taica-su ca se incrunta la acest cuvant, il pronunta si mai des :))) don’t blame the player, blame the game!
• Un alt wow factor e ca numaram impreuna in Engleza si Germana pana la 10. I’m in awe! Eu sunt cea cu minim de germana pe CV dar m-a surprins ca el a captat foarte bine pronuntia! O fi bine sa-l inscriem la o gradinita germana, o fi bine sa renuntam la gradinita Montessori, n-o fi bine…. ne mai gandim si ne mai uitam si pe conditiile din contracte, pe cost si pe proximitate! Nu de alta dar pentru anul 2020-2021 tocmai ne-a anuntat gradinita noastra Montessori ca maresc taxa anuala cu 25% – greedy bastards! O sa am asta in minte cand cer marire de salariu 😉
• Am observat ca ii plac foarte multe jocurile de rol. Dar top of the top e cel cu 112 – pompierii. I-am si facut cadou un echipament de pompier si ii plac cascheta, stingatorul, toporul. El ia telefonul, tasteaza si incepem duetul:

Eu – Alo, 112, ce urgenta aveti?

El: Sa vina pompierii!

Eu: Unde?

El: In copac!

Eu: Si ce mai e in copac?

El: O pisica, aoleuuuuu!

Eu: Stai departe Ebi, nu te apropia, focul arde! Trimit un echipaj de pompieri acum!

Niiii-noooo, niiii-nooo si imi cere sa ma asez in masinuta lui, imi pune cascheta pe cap si mergem impreuna la foc sa-l stingem (cutia in care era echipamentul are desenat un foc pe ea) si el face fas-fas-fas din stingator iar eu il incurajez. Toti cei care au vazut video cu noi au lesinat de ras, mai ales au ras de mine ca ma stiau a cold-hearted stiff chick. My old reputation stopped here and the new one can’t be undone.

Alte activitati care ne ocupa timpul, cu o medie de concentrare de 10 min per activitate, sunt:

• “O, nu, mingea!” striga Ebi si ma atrage in alt joc de rol, cu gestica si mimica unei situatii de criza. Pe un poster apare o minge cazuta din mana unui copil pe o strada circulata de masini si noi interpretam episodul. Sper ca a invatat sa nu alerge dupa o minge scapata pe strada! Brrrrr
• facem supa din orice apucam (avem un bol mic, lingura si mimam sarea, apa si focul): litere, magneti, betisoare. Uneori ia facaletul si incepe sa ruleze cu el pe tot covorul, cica e “bucatar-sef” si face placinta :))
• ma ajuta sa asez hainele spalate pe uscator si apoi pune hainele curate din dulap in masina de spalat
• masini, masini, masini – cu toate scenariile inimaginabile de joaca. E baiat cu jocuri de baieti si eu mama de baiat 100%, just as I’ve always felt!
• sare pe taica-su cu fundul si picioarele, ca orice baiat care cere atentie si harjoneala de la unul din tribul sau. Mai sare uneori si pe bunica Dada, cred ca apelam la un ortoped curand (pentru ea, nu el) :)))
• iesim afara in recunoastere in cartier si greeting & grabbing the cats
• spune si el ca “nu calcam florile, nu rupem crengile din copac si nu ne dam pe balustrada” ca asa spune in cartea cu sunete “Bunele maniere“. Ii place sa repete “I am stuck/Sunt blocat” si “nu pot sa dorm” si “cioara zboara” si “alo, comand pizza, sa fie cu rosii, branzica Mozzarella, gem, oua si gem” :)))) expresii culese din cartile Usborne mai ales.
• zilnic rasfoieste o sumedenie de carti cu sau fara sunete (nici eu nu ma opresc din cumparat): alfabetul, numerele, culori, forme, multe cu flip&flap de la Usborne, cu cantece si cu povesti. Cartea favorita zilele acestea este Bug in a Rug de la Usborne https://www.youtube.com/watch?v=E1KyRQJ8d9Q si o carte cu versuri despre raţe si numere. Saptamana viitoare sigur vor fi altele.
• Cantam si dansam “Rotile de Autobuz” si versiunea-sora in engleza “Wheels of the bus”. Dimineata cand o vede pe educatoare incepe sa cante si sa danseze aceasta melodie si ea imi spune ca i-a molipsit pe toti copiii din grupa :))) doar Baby Shark mai rivalizeaza. Iar de cate ori ma suna la telefon imi spune “the bus” si eu trebuie (si asta si fac) sa cant melodia oriunde m-as afla. Mereu ma prinde in public, printr-un metrou, in birou cu multi colegi, uneori mai izolat si mult mai embarrassing in toaleta – adica ma trece un sentiment ambivalent de “imi crapa obrazul de rusine” combinat cu “fuck it, un copil am si oricine altcineva e in plus”. Apoi, la incheierea cantecului, fiul meu imi zice “te iubeste mama tot” (asa cum ii spun eu). Cum ai putea refuza sa te faci de ras cand te primeste cu asa o remarca?

Cadem de somn si eu si el pe la 21.30 – 22.00 dar nu inainte sa jucam cu hohote de ras “peekaboo” https://www.youtube.com/watch?v=lVFj91Z1AfM See youuuuuuuuuuuu!

 

La Multi Ani cu un toddler de 2 ani!

As vrea sa ma simt sexy cu o postare despre cat de luxoasa si aventuroasa a fost petrecerea de Anul Nou si cat de misto m-am distrat intr-o rochie sclipitoare, cu tocuri de 15cm pe muzica lui Maluma dar DAMN! mai domestici decat la revelion 2019 nu am fost niciodata. Like never fucking ever.

Probabil e karma dar noua ni se intampla in cele mai nepotrivite momente ca iubitul nostru fiu Ebi sa raceasca – gen cand pediatrul e in vacanta, cand sunt sarbatori prelungite, cand e mega trafic, cand trebuie sa plecam undeva sau cand raman singura cu el acasa. I start to think our son’s planning these moments carefully.

Totul a inceput cu febra 38.5 Celsius pe 27 Decembrie, a urmat febra 39.1 pe 28/29/30/31 Decembrie si 1 Ianuarie. Pe 29 Decembrie ***cand lumea se aduna la un pre-NYE party chillax cu easy liquor si muzica in fundal*** si cand prea-iubitul nostru fiu deja avea 2 zile consecutive de febra peste 39 am decis inevitabilul si am fugit la urgenta cu zbieraturi in fundal. Diagnostic: bronsiolita acuta. Toate aceste zile au fost fermecator presarate cu spiritul aerosolilor, antibioticelor, serului fiziologic, cu divinele impachetari reci si cu nopti nedormite, toate langa un brad superb plin de cadouri care a fost mai mult ignorat decat iubit.

As fi vrut sa pot vraji putin cu iubitul meu sot dar n-am vrajit-o niciunul deloc.

Vestea buna e ca astazi, luni, Ebi era perfect pregatit de gradinita – si fizic si mai ales emotional – atat de entuziasmat! A fost de ajutor si venirea bunicii Dada cu vreo cateva zile inainte – a avut si ea vacanta de la supervizare nepot – care l-a energizat. Se adora unul pe altul, astfel incat fiul meu a ajuns sa-mi spuna “Plecat, plecat” si sa faca un gest de “valea” cu mana SPRE MINE, ma-sa! Adica sa plec sa ma duc ca-l incurc in viata lui. Fie. Mai nou cand il pupacesc tare de tot cu sunete lacome imi spune “Gata, gata, gata!” OMG really, nu te mai pot pupaci zgomotos si mult ca pana acum??? :((((( E clar, imi pot lua inca un job ca m-a descarcat de ceva timp zilnic :))))

In rest, pentru 2020 imi doresc sa ramana fiul nostru sanatos tun ca sa-l pot vraji pe sotul meu mai des :)))) si sa faca Ebi ce trebuie sa faca la mini-toaleta de la Mosul (cea care se vede langa brad) ca sa putem si noi sa trecem in alta liga.

Parents everywhere – cheers to an amazing 2020!

 

Vizita la ortoped cu bebe

E 6 dimineata si se trezeste sa bea apa, mai ramanem putin in pat si apoi coboara. Deja merge bine pe picioruse. Dupa 2 pasi incepe sa planga, ma intorc spre el si il intreb ce doreste (de obicei scanceste la dorinte materiale), mai face un pas si se amplifica plansul. Il iau in brate, il pup, isi revine. Vrea jos, il las. Face 2 pasi si incepe iar sa-i curga lacrimile. Intre timp observ ca schiopateaza cu piciorul stang! Calca pe varf si nu indrazneste sa mai faca pasi, plange. M-am uitat iarasi cu atentie la mers si intr-adevar copilul schiopata!!! 🤯 Am fugit la urgenta. Diagnostic: sinovita 🤯 La ecografia de sold facuta tot la urgenta (care a fost un chin, nu ca durere ci ca tipete de bebelus certat cu halatele albe) s-a observat lichidul sinovial ingrosat, semn de inflamatie. Mi s-a explicat ca poate aparea la copii cu infectii virale sau dupa activitati intense si repetitive (pedalat mult, sarit mult etc.). Copilul nu era racit si nici nu facuse astfel de excese. Tratament cu anti-inflamatoare si repaos fizic (de parca era posibil asa ceva). Dupa prima doza de Nurofen copilul mergea din nou normal. My superhero! 🦸‍♂️ Se intampla cu jumatate de an in urma.

In timpul aceleiasi sesiuni la ortoped ne-a sugerat sa revenim cand implineste copilul 2 ani sa verifice mersul. Bebe a fost mereu grasun, la 1 an jumate cantarea 15 kg (rezultatul a 5 mese pe zi + boobie milk) si avea piciorusele in Y (Y intors adica) – ceea ce e specific varstei 3-4 ani, din explicatiile medicului. Era ingrijorata ca se va pune presiune mare pe genunchi si va afecta dezvoltarea sistemului osos. Am revenit la acelasi ortoped jumatate de an mai tarziu de la episodul cu sinovita, tot cu un bebe de 15kg dar mai inalt si mai zvelt, care avea piciorusele tot in Y si calca cu calcaiul spre interior. Noi – total panic! Dar tipa l-a evaluat complet si ne-a confirmat ca e absolut normal cum sunt pozitionate picioarele si trebuie sa fim atenti la pozitia talpii pe viitor, picioarele in Y vor mai persista o perioada de cativa ani dar inclinatia talpii trebuie sa dispara (organic). Kinetoterapie nu ne-a recomandat pe motiv practic: copilul nu va sta nicicum la frecat talpile sau la exercitii coordonate ca nu e varsta potrivita. Papuceii sa fie flexibili (i-a apreciat teribil pe cei de la http://www.dodoshoes.ro cu care bebe era incaltat), si sa nu stea niciodata cu picioarele sub fund sau in W cand sta jos. Receptionat si notat cu caps lock!

Ne-am calmat si ne simtim bine 💆‍♀️💆‍♂️👪

Love, Miss M

2019 best gifts for men

GQ has put together a list of best (luxury to be understood) gifts for men in 2019.

Since gift season is approaching – take note, ladies! 📝

www.gq.com/story/best-stuff-of-2019

Love,

Miss M

Copil-parinte sau win-lose situation

Stau de vorba cu diversi parinti pe timpul zilei si imi dau seama din ce in ce mai mult ca relatia copil-parinte e win-lose situation.

Pe tema Halloween, ca tocmai a trecut, m-am mai costumat cand eram tanara si salbatica: ba o vrajitoare, ba o vaduva-neagra, ba un animalut, ba un personaj de film etc. De vreo cativa ani mi se pare ca se exagereaza pe linie horror si am renuntat la a o sarbatori in totalitate. Iar la nivel de expunere catre copil, eu si tati suntem aliniati: sa nu care cumva sa fie copilul expus macabrului, ca nu e necesar. Daca societatea si colectivitatea impune, o vom da pe pozitiv: animalute dragute, personaje inofensive de desene-animate etc. Discut cu una din colege care are un baiat de 10 ani si-mi zice: “Traiesti in visele tale! Fii-miu a cumparat de la toate supermarketurile numai costume cu sange si cutite in ele, casa mea arata a padurea spanzuratilor si a fantomelor. Nu am avut niciun cuvant de spus.” 🤯

In alt context, discut cu o prietena din copilarie, si ea cu baiat de 9 ani:

– Stii ca are deja gagica si se bat baietii pe fete?

– Say what? Are floci macar? intreb eu plastic de parca ar valida situatia.

– N-are! :)))))))))))))))

– Asa ceva!! Si taica-su ce are de spus, cum il educa sa nu faca damage.

– Fiul il educa pe tac-su.

🤯🤯

Speechless. Cum Dumnezeu se poate ajunge in stadiul asta, ca nu-mi ies calculele? 🤦‍♀️ In my mind, the battle for the ‘right things’ looks already lost 😳 Dar fii-miu nu trebuie sa stie asta 🤫😏 I still train hard and plan to win 🙅‍♀️🤨💪

#momsituation

20 de lucruri invatate in 2 ani de mama

Daca as putea spune in 3 cuvinte tot as spune ***aggressive change management*** dar nu pot, e prea putin. As putea scrie o carte despre change management for new parents insa azi ma rezum (ca am si treaba la birou) la cele mai mari arii in care am intampinat blocaje deci note proaste si lectii de neuitat. I’m an average new parent.

De la 1 an la 2 ani e mare diferenta in evolutia unui bebe. Cea mai mare, in cazul nostru, mi s-a parut insa intre 1 an si 9 luni si 2 ani. In ultimele 3 luni copilasul nostru a inceput sa verbalizeze cuvintele mai articulat (mai aproape de forma lor corecta), si-a imbunatatit motricitatea grosiera si cea fina, a inceput sa citeasca (pe unde le vede) cuvinte cunoscute formate din 3-4 litere si a inceput sa reproduca ce aude. Deasemenea a invatat sa ceara diverse lucruri (nu ii mai dam noi obiecte de joaca / interes sa isi ocupe timpul) si a dezvoltat preferinte in materie de joc si parteneri de joaca, in alte cuvinte ne-a acordat fiecaruia din familie un rol si ne foloseste pe fiecare precum doreste. Un lucru ‘ingrijorator’ e ca deja ne-a dat porecle unora.

Din ultima categorie, expresia lui favorita cand o vede pe bunica Dada: “Du-te tu, bucă!” :)))))) Damage done. Noroc de bunica noastra draga si topita dupa nepot, care serveste astfel de situatii cu toleranta si amuzament. De unde a invatat toate astea? In alta povestire, ca divagam prea mult.

1. Relatiile sociale au de suferit. In continuare. No friend, no name, no number. Prietenii mei sunt aceeasi: sotul ❤️ si cafeaua ☕️ Am chef de relatii sociale noi? Am. Am timp de ele? Nu. Fumez si ies deseori in pauze cu colegii? Nu. Case closed.
2. Intoarcerea la munca e din categoria “what the fuck is happening here?!” 👀 In prima zi de munca m-am simtit ca si cand as avea un card cu cash nelimitat gata de shopping agresiv. A durat putin entuziasmul. Mai interesat decat cum m-am schimbat eu in acesti 2 ani de maternitate este cum s-a schimbat compania. Total! Aproape ca ma simt nou angajata. S-a schimbat tot si cu acest ‘tot’ trebuie sa uit si eu ce a fost, sa incetez sa compar ‘epocile’ si sa ma adaptez la ce este aici si acum. Dar imi place noua structura a zilei care ma tine intre alti 4 pereti, altii totusi. More change management, take me, I’m here!
3. Cautatul si gasitul unei gradinite potrivite e o lectie de viata in sine. Voi scrie un articol separat dar regula de aur e axa ***proximitate – metoda coerenta de educare – mancare bio/controlata in bucataria proprie de preferinta – raport cost/valoare satisfacator***. Daca e bine sa-ti dai copilul la cresa de la 2 ani, parerile sunt impartite: medicii spun ca NU datorita faptului ca bebe va gestiona mai bine episoadele de boala de la 3 ani in sus; educatorii care sunt si parinti spun DA ca dezvolta abilitati importante ce tin de colectivitate; parintii fara sistem de suport (bona, bunica) spun DA ca nu au incotro; parintii cu sistem de suport spun NU ca e prea mic pentru a se face copilul inteles si a gestiona un mediu complex. Ce spun eu din metoda noastra: un mix potrivit functioneaza (validat si de medic, si de alti educatori): lasat copilul la gradi de catre parinti pentru a dobandi abilitati de socializare, in program part-time cu masa de pranz la gradi (pana la ora 13), luat acasa de bunica sa-si faca somnul de 2-3 ore, apoi mancare/jucat cu bunica si pe seara activitati cu parintii. Probably the best of all worlds.
4. Am invatat sa trec cu brio peste viroze si febre 🤕🤒😷🤧 Astazi am ascultat un pediatru vorbind la TV: copii in primii ani de colectivitate pot face si 10-12 viroze pe an! Asta inseama 1 episod pe luna SOC! La asemenea frecventa virozele nu mai au secrete. Insa e o problema: plata gradinitei nu e rambursabila in functie de absenta la clasa. SOC! Eu sunt din categoria super panicata cand copilul are muci sau tuse, il tin la domiciliu macar 2-3 zile sa-si revina. La ultima discutie cu pediatrul nostru, imi spune: “Doamna, o sa va razganditi sa-l tineti acasa cand o sa vedeti ca altor parinti li se permite sa-si aduca copiii la gradinita cu muci si tuse, si banuiesc ca sunteti inscrisi la o gradinita privata, deci nu o sa va convina situatia”. SOC si adevarat! Asta am verificat-o: la gradinita noastra (privata) am observat alti copii cu tuse si am sesizat personalul medical din institutie. Mi s-a spus ca a fost un episod unic la predarea unui copil care era afectat de plecarea parintelui. Dar tusea productiv, ca stiu sa fac diferenta. In fine, nu mai e nimic de zis. E decizia fiecaruia se pare.
5. Am invatat sa gestionez eficient vizitele cu bebe la doctor 👩‍⚕️👨‍⚕️ Sunt sporadice, Doamne-ajuta! si pline de urlete 😦 nici inainte nu ii placeau halatele albe dar ca in perioada asta nu s-a urlat niciodata din plamanii aceia mici. Nu suporta sa puna cineva mana pe el. Dar pana sa puna mana, deja e pe val de urlete. Asta e 🤷‍♀️ am invatat sa am si eu o abordare mai vitejeasca si nu ma mai afecteaza emotional ca primele dati. Raman conectata la scopul vizitei si incheierea cat mai rapida a procesului. Sa se noteze ca sunt si singura din clanul nostru care ii scoate mucii cu furtunasul acela manual. O munca de cacat 💩 Nimeni nu suporta reactiile de dinozaur si abandoneaza misiunea. Atentie tuturor: se poate face otita daca nu se scot mucii!!!!!!
6. Calatorii cu bebe. A nu se citi ‘vacanta’. Am calatorit 1 saptamana pe yacht in Grecia cand avea bebe 1 an jumate si ma mai intorc in formula asta cand o avea copilul 7 ani 😬 Pe yacht in Grecia mergi sa-ti expui bustul si pulpele apetisante in fata soarelui si mai pe scurt – sa faci ce nu faci acasa. Ce am facut eu? Exact ce fac acasa: facut mancare, sters la cur copilul, culcat, jucat, mancat, spalat si lista se repeta in bucla inchisa. Plus trezit tot echipajul de pe barca la 6 dimineata, odata cu Ebi, raza mea de soare galagioasa. Not sexy at all! Nu care cumva sa incercati.
7. Calatorii fara bebe. Se poate si 2-3-4 zile! Se poate ca nu mai depinde copilul de my boobies. Se poate cu instructiuni clare, scrise, meniu pregatit, haine spalate si organizare pe somn/masa/joaca. Bunicile amandoua intra in actiune si apoi ajung acasa si observ ca are alte jocuri, alte preferinte de mancare si alte cuvinte copilasul meu drag. Bunicii transforma!
8. Casa e inca o gradinita. Nu stiu cat va mai dura dar ne-am obisnuit cu situatia. Case closed.
9. Pot lua o pauza cu sotul in oras (sau orice alt tip de pauza) fara sa ma mai simt vinovata. Doamne cat de vinovata ma mai simteam cand lipseam si jumatate de ora de acasa in primul an de mama. E o povara sa simti ca abandonezi copilul pe mainile altora. Realitatea e alta dar ce era in capul meu era realitatea mea. Odata cu cresterea copilului si intelegerea/acceptarea ca si altii pot avea grija de el in mod implicat si responsabil e un mare castig pe partea sanatatii mintale. Control freak parents – note down 🙋‍♀️
10. Bunicii au un rol nepretuit 👵👴 si asta se leaga de punctul anterior. Avem noroc ca sunt langa noi si noul rol de bunici le da viata! Fara ei nu vad echilibru si viata noastra ar arata cu totul altfel. Iar copilul creste intr-un mediu sanatos si isi adora bunicii, care-i fac, se stie, toate placerile.
11. O noua rutina si disciplina descrie anul 2 de mama: intre job si casa mereu, cu mare atentie la programul fix al copilului. Exotismele gen iesiri in oras, care se pot adauga in program, sunt o provocare mult cautata si uneori amanata. As vrea sa am timp mai mult sa fiu creativa si sa experimentez (mancare, stil de viata, activitati diverse, metode de educatie si joaca etc.) dar timpul scurt ma forteaza sa pastrez in program 90% rutina si disciplina, si 10% new ways of working things out.
12. Ziua de nastere a bebelusului. Am visat inca dinainte de a avea copil ca ii voi organiza ziua in fiecare an, cu o tematica speciala. Botezul a fost cu tematica marina, la 1 an se stie ca se taie motul si nu a fost cazul de tematica, la 2 ani (adica recent) pregatisem o mare zi de nastere in cartier cu multi invitati, cu street food (baby-friendly) si cu tematica jungle, cumparasem o parte din recuzita si visam sa creez o jungla pentru copii in jurul casei. Eram extaziata, mi se implinea un vis secular. Mie si nimanui altcuiva :)))) Cu 2 saptamani inainte de marele eveniment SOC! a facut copilul tuse convulsiva si a trebuit sa stea 3 saptamani izolat. Abort project 😐 The fuck is wrong with this world messing up my plans? Cum imi spunea cineva: fii fara grija, pana la 12 ani o sa-i tot poti face tematica jungle de ziua lui :))))) But somebody had a crushed dream 😦
13. Reluarea contactului cu tine insati e cheie sa-ti incarci stima de sine. Descoperirea unor noi preocupari personale sau chiar explorarea celor vechi si rezervarea unui timp, chiar si scurt, strict pentru aceste initiative mi-au reamintit ca locul meu nu sta doar in rolul de mama 💎
14. Incheierea alaptatului e inceputul unei noi fericiri. Am mai povestit ca alaptatul de regula aduce cu sine un sentiment afectiv unic intre mama si copil, promite un soi de revelatie divina. La mine nu a fost asa, ci un proces greu, complex. Am alaptat din ora in ora noaptea multe luni la rand, si m-am bucurat enorm cand am reusit sa inchei acest proces. La 1 an si 5 luni ale bebelusului. Atunci am inceput o noua era in care odihna atragea dupa sine o stabilitate pe toate planurile. Oricat de obosita as fi de acum incolo, niciodata nu voi mai fi zombie ca in alaptat si niciodata nu o sa ma mai plang de oboseala.
15. Gospodina bubulina. E clar ca cineva trebuie sa spele, sa faca curat, cumparaturi pentru toata familia si sa faca mancare din 2 in 2 zile mai ales pentru bebe dar si pentru adulti. Se intampla sa fac 4 feluri de mancare in 2 ore, sau curat in toata casa pe viteza Turbo intr-o ora. M-a intrebat cineva daca-mi place? Nu. Ca nu e de placut neaparat. E de nevoie. Orice casa are nevoie sa fie iubita si ingrijita. Dar sa nu-mi aud vreodata ca sunt gospodina ca e super turn-off si devin arici brrrr
16. Dormitul cu bebe e marea provocare a perioadei curente. Sau mai exact incercarea de a nu MAI dormi cu bebe. E greu sa ma desprind de el ca tot acest proces vine la pachet cu trezit des noaptea la fiecare scancet si readormit bebelusul ceea ce ma proiecteaza inapoi la momentele epuizante din alaptat. Insa acum trebuie sa merg si la birou zilnic si mi-e groaza de privarea de somn. In plus, doar eu sunt cea care-l aude noaptea pe bebe, tati nicio sansa. Deci it’s my battle. Inteleg perfect ca trebuie facuta aceasta tranzitie si sigur e o idee practica cu care sunt de acord, dar executia ma termina psihic. Nu am solutie momentan, revin cu update 🙂
17. Am invatat sa ma reconectez cu sotul, partenerul meu minunat de viata. I love him forever and beyond. Am ajuns sa ne punem zile de “intalniri romantice” in calendar. Ce sexy suna. Not! Dar ajuta la procesul de refacere a integritatatii cuplului (dezintegrat de preocuparile cu bebe, care au devenit primare si prioritare) si a consolidarii noului tip de relatie. Nimic nu mai e ca inainte. Suna familiar? E important sa intelegem/acceptam ca dinamica s-a schimbat si e normal. Dar fiecare avem nevoie de un % de atentie si grija din partea celuilalt, constant si continuu. Iar momentan 99% din atentia si grija noastra se duc catre copil. Echilibrul nu iese din prima si nu are cum, iar scopul acestor intalniri in afara spatiului nostru comun serveste definirii unei noi realitati. Intr-o seara am ramas impreuna acasa, nimic exotic, si am discutat si dezbatut variate subiecte timp de 3 ore incontinuu #relationshipgoals
18. Am invatat sa-mi acordez timpul la prioritatile de parinte. MI-AM STERS CONTUL PERSONAL DE FACEBOOK fara regrete. Zero. Nu mi-am salvat niciun fisier si mi-am eliberat spatiu zilnic pentru alte activitati. Am scapat de o dependenta inutila si maligna. Va recomand si va provoc sa testati cat de fain se simte. Ca si cum ai fi evadat. Insa, datorita acestui blog care nu e un monolog, raman pe Fb ca pagina (nu persoana) si am limitat timpul la 10 min pe zi (postare si verificari conexe). In plus, refuz sa ma enervez din nimicuri la birou si ma raportez la orice dintr-o pozitie non-defensiva. Adica strict tehnica, tranzactionala. Am fost si eu salbatica si pasionala in jocuri de corporatie, now I’m seeing things from new heights. My win!
19. Days off de la munca, un show. Nu apuci bine sa intri in detaliile unui proiect ca hopa si viroza si tusea si febra copilului care te forteaza sa-ti iei cateva zile off de la birou si te deconecteaza total. E o lupta interna continua intre a performa la job si a performa acasa. It’s exhausting, I admit it.
20. Always learning on the move 📚 Dupa 2 ani de stat (lipsit de respect si impropriu spus ‘stat’) acasa si organizat viata familiei in general, am inteles ca am atat de multe de invatat despre cum sa educi un copil si cum sa ma mentin upgraded ca know-how profesional. Simt nevoia de upskilling. M-am inscris la un curs Montessori sa inteleg conceptul de la profesionisti si sa selectez ce e potrivit de aplicat si acasa (nu numai la gradinita). Apoi ma gandesc sa discut cu un psiholog de copii despre grupa de varsta in care e copilul (fara niciun tablou clinic existent) ca sa nu mai rasfoiesc eu, parinte neavizat, cartile nepotrivite, sa ma panichez cand citesc forumuri incomplete si sa aud opinii dupa ureche si dupa cum facea bunica. In paralel, urmeaza si pe partea profesionala traininguri. Valorific situatia acum cat am drive si energie, ca nu ma tine mult si mai vin si sarbatorile 😀

Reciting ce am scris, imi dau seama ca nu am mentionat nimic despre bani. In al doilea an de mama nu am mai facut shopping inutil si cantitativ, sigur m-a ajutat si stabilizarea hormonilor care mi-au condus viata de mama o buna perioada, eram 2 personalitati polarizate in acelasi metru jumate de om 😂🤣😁 Banii se duc in majoritate pe alimentatie si pe educatia copilului in toate formele ei. Nu am fost niciodata o mare cheltuitoare cat timp hormonii au stat in banca lor. Nothing new here, I’m just adjusting the spent formula. Still – let the money come in! 💰

Miss M

Cum adorm bebelusii

M-as bucura sa aflu ca exista o reteta one-size-fits-all de adormit bebelusi. Noi ne-am chinuit in flacarile iadului cu acest ‘mic’ inconvenient si am invidiat fiecare parinte cu bebelusi usor de culcat si care dorm oriunde oricum cu oricine. EXISTA, dar nu e al nostru :))) Domnul Ebi, fiul nostru preaiubit are preferintele lui, non-standardizabile, in materie de somn – a se intelege ca detesta somnul – precum urmeaza:

LA 1 LUNA: doar la boobie, urlat la culcare, urlat la trezire.

LA 6 LUNI: doar la boobie si leganat in brate, de mama, zeci de minute. Rar leganat de tata, zeci de minute. Urlat la culcare, urlat la trezire.

LA 1 AN: la boobie sau plimbat in carucior de catre oricine. Urlat sporadic. Upgrade.

LA 1 AN JUMATE:

Mami il tine in brate in leaganul de afara si ii canta un cantecel cu literele alfabetului. Zeci de minute.

Tati il tine langa el in pat si ii citeste istoricul cartierului Rahova. Adoarme in 5 minute .(You fucking kidding me, eu ma chinui cu tot Ansamblul Ciocarlia zeci de minute si tu-i citesti despre Rahova, RAHOVA!!!!????)

Bunica Dada ii canta in pat iepuras coconas. Somn in 10 minute.

Bunica Nana il leagana pe picioare. A mers de cateva ori pana am taiat de pe curriculum educational practica sumbra a zgaltanatului copilului.

LA 2 ANI:

Adoarme cu capul pe burta lui mami, pe care o numeste Bimi, ascultand cantecelul cu alfabetul de zeci de ori. Adoarme in zeci de minute timp in care mi se lipesc organele de spate.

Langa bunica Dada, pe perna, cu manutele lui prinse intre mainile bunicii, cu cantece despre mama & tata (inventate pe loc de bunica, care are un talent unic). Sau cu masaj facut de bunica in par, pe spate si pe picioruse. In 5 minute. Si eu as adormi cu masaj la talpi, cum de nu mi-a venit ideea asta mai devreme?!

Langa bunicul Gogo, pe perna, la sugestia de a inchide ochisorii in liniste, executata imediat. Somn in 2 minute. This is getting ridiculous.

Eu inca nu reusesc sa scad timpul lui de adormit sub 30 minute. Ma calareste si ma incaleca fara sa oboseasca si suspectez ca adorm eu inaintea lui, dimineata nu-mi mai amintesc nimic. Recunosc ca si pentru mine a fost un chin sa fiu culcata cand eram mica, adormeam greu si fortata de circumstante, niciodata de bunavoie. Aveam mereu de facut cate ceva mult mai interesant decat somnul si vreo 3 decade, pana sa am bebelus, am considerat somnul un obicei prost si inutil, contraproductiv al omenirii.

I’ve changed.

Craving for years of sleep now.

Bye zzzzzzzzzzzzzzzz

#sleepdeprivedparent

‘What I’ve learned as a woman working with sex offenders’

I came across this article, written by a Clinical and Forensic Psychologist for The Guardian, which made me stick to it in an attempt to find valuable lessons about safety. And take with me the right words that I can convey to my son to educate him and bring awareness on this topic.

https://www.theguardian.com/world/2019/oct/01/sex-offenders-psychology-not-all-men

Despite the vivid revolting details, there are some practical points to transfer to our children:

“Tell me if anyone does something that makes you uncomfortable, or touches you in places that are confusing,” I tell them. “Even if it’s a man you know and like, or trust.” It’s practical – if they are molested it will most likely be by someone they know – but it’s painful. I also use my knowledge (says the same psychologist, author of the article) to help them safely get help, if they need it. I never tell them: “Don’t talk to strangers.” What if they’re lost and they need help? Instead I tell them: “If you get lost, look for a mommy first; if no mommy is around, look for a woman.”

It’s never easy to discuss these matters but it’s never too early. Giving our kids the right tools to deal with life it’s a lifetime parenting goal!

Nume de botez

Am dezbatut astazi la birou de ce unii parinti le pun copiilor lor 2 nume si complica toate lucrurile lumesti inca de dinainte de nastere. De la exprimarea cultului propriei persoane sau transmiterea unei mosteniri de familie (parinti care dau copiilor numele lor sau ale bunicilor), de la constrangeri legale, pana la asocierea copilului cu un sfant din Biblie prin preluarea numelui acestuia – ne-am dat cu parerea minute intregi.

Si la noi in familie a fost o mega dezbatere vreo 6 luni de zile si o negociere feroce pe tema asta. Tot la 2 nume de botez am ajuns, aici nu suntem un exemplu de simplitate :))

Discutie care mi-a amintit un episod trait la Campulung Muscel vara asta. Eram in vizita la rudele noastre si am iesit impreuna cu seniorul la unul din buticurile locale sa comandam niste cartofi prajiti, nu eram intr-un moment de opulenta si grandoare. Cartofi congelati facuti la friteuza.

Cat ii asteptam cu lacomie, ii spun doamnei care ni-i pregatea ca ii apreciez energia in ciuda unei calduri molesitor de intensa.

Ea zambeste si imi spune cautandu-si cuvintele vreo 15 secunde bune: ‘Stiti Doamna, eu exist nu traiesc’.

M-au socat cuvintele profunde, eu incercand o discutie de complezenta intr-un local de 5 metri patrati. Si raspund: ‘Daca vreti sa ne spuneti mai mult, va ascult’.

Si doamna continua: ‘Bine ar fi daca as mai putea aduce inapoi ce am pierdut…’

M-am gandit la ce e mai rau si am fost la 99% pe punctul de a opri discutia printr-un generalism, dar in acelasi timp am simtit ca incearca sa se elibereze cumva. ‘Va ascult, daca simtiti sa vorbiti despre asta.’

‘Acum 2 ani mi-a murit sotul intr-un accident si a doua zi s-a spanzurat baiatul dupa el. Avea 30 de ani. Taica-su era totul pentru el. Dar nu inteleg de ce nu mi-a lasat un bilet sa-mi explice de ce nu putea continua, ce, eu n-am insemnat nimic pentru el? La mine nu s-a gandit deloc? Am ramas singura pe lume fara nicio explicatie.’

Crescendo-ul de cuvinte mi-a demontat tot elanul conversational. Am rasuflat greu si speram sa-mi vina un raspuns potrivit in minte. Dar nu mi-a venit decat un amarat de ‘Imi pare rau’. M-am simtit prost ca n-am putut mai mult.

S-a intors la cartofii aproape gata si apoi a revenit, moment cand am intrebat-o, din curiozitate (de factura profesionala) cum ar putea cineva gestiona o asemenea schimbare brutala in viata lui, in alte cuvinte: ‘Si cum ati reusit sa ramaneti pe verticala?’

‘M-am dedublat (nu ma asteptam sa foloseasca acest cuvant). Eu am doua nume: Maria si Lidia. Maria e cea buna, care se simte minunat si care merita sa traiasca. Iar Lidia e cea rea, care e deprimata si isi doreste sa moara. Cand ma simt bine, sunt Maria cand ma simt rau sunt Lidia.’

‘Si acum cine sunteti?’

‘Maria’.

‘Imi pare bine de cunostinta, Maria! Si eu tot Maria sunt. Viata frumoasa va doresc, la revedere.’ Mi-am luat cartofii si am plecat gandindu-ma la cum au salvat-o pe fiinta aceea cele doua nume si cum si-a depasit drama, putand vorbi despre ea nu numai deschis dar si cu un strain oarecare.

Ce unora li se pare inutil si nepotrivit (aici, 2 nume de botez), altora le salveaza viata.

Nimic nu e intamplator.

Despre alaptat, la farmacie

Ma aflu la farmacie pentru a face meds-shopping pentru un mic kit de calatorie cu bebe. Kit care nu exista ca produs de sine statator nicaieri in Bucuresti! Attention pharma companies who want to squeeze some easy money!

Discutia curge in 20 de secunde:

– Buna ziua, dati-mi ceva pentru adulti la inceput de viroza, compatibil cu alaptatul.

– (Uitandu-se aiurea in sus) Uhmm sa stiti ca nu va pot ajuta, nu prea avem. Doar daca va da doctorul, spune farmacista.

– Dar pentru bebe daca prinde viroza ce imi recomandati? Momentan tuseste putin, sec.

Nici aici nu va pot ajuta, sub 1 an dam doar prescris de medic.

– Are peste 1 an.

– Si cuuummmm, mai alaptati?????

– (Asta nu e de competenta dvs si nici pe lista mea de cumparaturi) Da alaptez, e greu cu intarcatul.

– Dati-i Stodal.

(Nu cumpar nimic)

La 3 luni de la discutia de mai sus.

Momentan am incetat cu alaptatul si dati-mi voie sa-mi modific raspunsul, doamna farmacista.

– Am incheiat alaptatul. In consecinta, sunteti mai fericita in viata dumneavoastra acum? Pareati cam afectata. Deci, va aduce imbunatatiri semnificative faptul ca nu mai alaptez copilul meu, al meu bitch? Mancati mai bine, va odihniti mai bine? Ma bucur.

Message for this kind of people. You only live once. Thank God. Mind your own kid.

#alaptare

Naples? Why?? Why not!

I’m visiting the city of Naples, Italy and even before the start of the journey many people are telling us: ‘nooo, don’t go there, it’s dangerous’. I arrived in Rome and the bus shuttle driver (Italian) ‘nooo, don’t go there, it’s dangerous’. I took the taxi to Rome Termini train station and the driver (Italian) ‘nooo, there is really dangerous, take care’. 😳👀🙏 I have been staying in Naples for the last 4 days and i had great experiences so far. And when i told the locals what reactions I received for traveling to Naples they laughed out loud. Yes, i’m not wild anymore – like going out at night, wearing fancy jewelry in public, high heels and bossy attitude – and if that’s keeping me away from trouble i’m comfortable to look domesticated. Babe, you ain’t gonna believe how many shapes i can take! 🎭 😌

From the first contact with Naples there are some obvious traits: the traffic is artistically mad like. There’s a chaotic traffic in Manila, Philippines too, there’s a chaotic traffic in big cities in India, there’s chaos in Bucharest but let me tell you friend – only in Naples the cars drive at millimeters one from each other and stop at millimeters one in front of each other either in traffic (i shit my pants couple times and the driver looked totally composed) or in the parking lane 🚗 🚗🚗 (basically no car is able to get out without the other going out – chain effect). This leads to the shocking observation that 4 in 5 cars are scratched or damaged especially on lateral sides 😱 people seem to have a lot of tolerance to damages meaning no shit is given. My car? I’ll be really pissed if my son starts drawing on it!!! And my neighbor? He wipes his bloody Smart car every morning he goes to work and every evening he comes back at home – i’m pretty sure he doesn’t touch his wife in that much detail he touches the car 😂 🚙 Another peculiarity is that all cars are small like my neighbor’s Smart type, no Jeep, SUV and the like – obviously the streets of Naples built in the Middle Ages are not made for (big) car traffic. Not made for strollers either (cobblestone streets and rare sidewalk).

The local team took us out for local culturalization 😜 In one of the days we visited Museum (more of a Mausoleum) Sansevero famous for its extraordinary real-size marble statue called Cristo Velato and its Anatomical Machines (2 human-size schelet structure, man and woman). No pictures were allowed so i’m just going to leave a link https://www.museosansevero.it/the-sansevero-chapel/?lang=en Various historical details can be found online but the guide told us some interesting insights: Cristo Velato is the representation not only of Jesus Christ but also for the actual prince Raimondo di Sangro, seventh Prince of Sansevero (the owner of the temple) as he considered himself the embodiment of God, and in some writings the statue was associated with the father of the prince. The chapel is filled with masonic symbols, figures, shapes and metaphors. It was a temple of initiation. There are few medallions in a circular position on the walls which depict the initiation in masonry. First medallion shows a simple marble rock and as you look at the next ones (counterclockwise) a human face takes gradually shape and ends in a final medallion with 2 faces – the stages of transformation. The statue of Cristo Velato is a masterpiece made of one block of marble looking as real as if you’d cover a naked body in wet veil and has its head oriented towards his mother (remember the statue has multiple meanings). In all honesty i was a bit disappointed in our guide as he failed to deliver a fluent story and jumped to interpretations randomly across the room so i couldn’t capture a logical sequence. The other major attractions of the temple are the Anatomical Machines – 2 humans, man and woman, real size, positioned vertically that show the full cardiovascular system. The magic lays in the fact that no one knows to date what material was used to create the blood vessels and how they succeeded replicating it so accurately in the 16th century.

One afternoon we went to the Archaeological Museum of Naples where artifacts from Pompei were displayed. In one of the rooms was a 2 square meters enclosure with a lot of broken vases 🏺 and I said to one of the directors from our group: ‘This looks like a marital fight’ 😂 He started laughing from the belly like Buddha and asked ‘Are you married?’ ‘Yes, he put a ring on it and i know what i’m talking about’. Rivers of laughter. 😆 The city of Pompei was reconstructed in miniature on a platform and simulations of Vesuvius erupting and pouring lava were displayed on tv 🌋 It was so fascinating we didn’t blink for minutes.

The city of Naples has Greek roots. The landscapes have the WOW factor. The food is to die for, everybody knows your stomach is thriving in Italy. The people of Naples are joyful, warm, modest and such party animals even in their 60s, i couldn’t keep up!

The warnings at the start of the trip turned out to be fog. I had the most amazing time, i felt secure and danger-free. Will definitely come back for the best vantage points and the most delicious pizza in Italy. Amen 🙏

#naples

Single lady vs. Mommy lady

I am meeting my long time friend and the only Asian auntie of my son, to go for a conference together in Naples (in pictures Vesuvius, Pompeii and harbor). We are always happy to share a room and breakfast and maybe toothpaste, but not the coffee. No. She’s that addicted she has 6 coffees a day ☕️☕️☕️☕️☕️☕️

Anyways, i’m brushing my hair in the bathroom and it strikes me the difference between: her, *who’s a very mobile single-for-now self-made entrepreneur* and myself, *a very new domestic less mobile two-people-made mommy*. I had to read twice what i just wrote :))) i’m not deleting anything.

And while looking at her cosmetic sets i start the comparison, which then extends to other life aspects:

⁃ She’s having 3 lipsticks💄💄💄I have none. Since i am kissing my baby trillion times a day i must be grease/oil/SLS/Parabens/phthalates/color/perfume-free. So it simply didn’t cross my mind i should wear lipstick. Big mistake. We had to join a high-end dinner, i didn’t even had proper clothes and a lipstick would have been a great tool to boost my radiance. My mom advised: be charming. It worked. #momknows

⁃ She’s got the latest cosmetic products, while mine must be all expired by now for months. All i need is water 💦 and soap 🧼 and luckily my hair listens to me when i say: ‘stay flat!’ 👩

⁃ She’s having a full range of vitamin boxes for youth and stamina enhancement. I have few vitamins from my son’s remaining food in the plate. In fact our discussion went like this: ‘Why are you taking all these Omega 3/6/9 supplements instead of actually eating the exact fruits from the box labels? i’m asking’.    ‘Oh girl, 1 pill has 7-8 fruits concentrated, she says.’    But you’ll never eat so many fruits in a day normally’.    ‘Giiiiirl, you’ll not understand, they are great to my body, it’s so much to talk i’m not even starting’ she says 😂 #caseclosed 💊 In all fairness i’d use some energy boost.

⁃ She’s traveling with 23kg for 3 days, having even a steam-iron, a hair flat iron, and projector 😵 She admitted she needs a nanny 😂 I packed 3 shirts, 3 pants and toothpaste.

⁃ She carries 5 books 📚 with her, I haven’t had time to read a book page by page in ages and i found myself buying only parenting magazines and similar books 👪

⁃ In the mornings I’m ready in 10 min ⏰ she’s ready in 50 minutes. When the baby summons you, there’s no privileged second to squander on ‘oh i need 10 min of stretching’. Obviously she hasn’t been in the parents-military service.

⁃ Yoga mat. She carries a f&$@*^% yoga mat!!! 🧘‍♀️  I can’t even remember my hobbies let alone throw dozens of minutes in meditation and packing glam accessories 😰

⁃ I’m 100% present in the moment with my mind and body 🧠👂👁👀👃and actively aware of the environment because i always need to pay attention to my son not to fall, trip, put anything wrong in his mouth and i trained my mind to see the dangers 10 steps ahead. My friend is at times in her multiple mind universes trying to juggle topics in couple geographies at once so she misses on some real time details (non-critical, in her defense), like ‘i can’t recall where was the entrance of the building we went to yesterday’. Count on me sis!

⁃ She’s so anchored in latest news and trends i feel i was out of Earth for centuries. Luckily i’m a good listener 🙋‍♀️ and she loves to talk.

⁃ She can afford staying up until 1-2-3am in the night while I’m in bed at 10pm in a rush to turn off all the lights and seize all the sleep that i can 😴 Back at home i’m part of the Society of Sleep-Deprived Parents #businessasusual

We had such a good time and such a good laugh about all the differences. And she is definitely living the adventure of her life and her everything looks so glam and fab – one could easily envy her! 💃 Then my rational brain kicks in and makes me realize I’ve been there, checked all the boxes and i chose and planned consciously the mommy-family stage i’m in right now. There’s no place for regrets and no competition. I’m comfortable and i accepted the fact that there is a phase for everything while nothing is permanent – only being a mom is! And that’s the toughest ever ‘job’ in the universe, requiring great care, discipline and dedication. Everything else is manageable and will come at the right time 🤩 🙏

Prima calatorie fara bebe *revenirea acasa*

Am revenit din scurta noastra calatorie si as vrea sa-mi structurez ideile, incepute din aeroport si incheiate pe canapea acasa, in 4 categorii:

1. Ce s-a petrecut acasa cu dragostea mica iubirea mea motanul meu cocoselul meu de aur;
2. Ce s-a intamplat cu noi departe de el;
3. Cum s-a desfasurat revederea;

1. E vreo reteta functionala?

Numarul 1. Bunicile au ridicat standardul la maxim in ingrijirea lui bebe. Au urmat instructiunile si ne-au tinut la curent prin mesaje cu ce face bebe, daca a mancat bine, daca a dormit bine, daca s-au plimbat prin cartier etc. cu poze. Nu multe mesaje si zero telefoane. Ideea e ca nu avem ce discuta daca totul e clar si sub control. Si nu a fost nevoie de conversatii, fiecare si-a vazut de jobul lui. Bebe s-a simtit la fel de bine ca in orice alta zi pentru ca ritmul lui a fost identic si nu i-a lipsit nimic. A fost mereu intretinut de bunici, comunicarea cu el si grija fata de el au fost constante si continue. Si stiam ca se intelege foarte bine cu bunicile dar nu ma asteptam la asa relatie pacifista din partea lui. He can be dictatorial 💪 Comportamentul lui a fost, in prima noapte de somn cu bunica, exact ca si cand ar fi fost cu mine, a inceput sa maraie si sa planga dupa boobie. A plans mai tare cand boobie nu a venit dar bunicile l-au impacat cu melodii, cantecele, luminite pe pereti. A doua seara a adormit iar cu bunica si pentru prima oara in viata lui a dormit TOATA NOAPTEA 😱 Si eu la fel, dar la ~1000km distanta.

Numarul 2. Noi. Pe avion ne era super dor de bebe si ne-am uitat la sute de poze cu el. In rest, ziua ne-am vazut de treaba dar fiecare subiect abordat ducea inevitabil la vreo remarca despre Sebastian. In prima noapte m-am rasucit ca o clatita ba pe-o parte ba pe alta. Nu m-am odihnit din cauza obisnuintei de a fi o clatita in fiecare noapte de 1 an jumate. Cam asa si alaptez, ca daca i-as da dintr-un singur boobie, ca sa dorm linistita doar pe o parte, m-as trezit cu sani asimetrici, unul dublu ca marime fata de celalalt 😟 it happened once am not gonna lie, lesson learnt. In a doua noapte am dormit pentru prima oara, dupa mult mult timp, toata noaptea. Am simtit cum ma inunda nirvana pe jumatate. Pe jumatate doar! Sentimentul de odihna a fost perturbat de un sentiment de explozie. Simteam ca imi explodeaza sanii si vopsesc peretii cu lapte. S-o spun pe aia dreapta, nu e de gluma. M-am dus la baie si am eliberat putin lapte ca sa scada angorjarea. A functionat. Si tot weekendul, la toate restaurantele la care am fost, am lasat mostre de lapte in baie. Hai daca nu va place ce cititi, voi cum ati fi facut, ati fi carat pompe dupa voi? Oricum scopul e sa si incetez alaptarea iar pompatul creeaza cerere deci efectul invers fata de cel dorit. Mhhh. Metoda a mers, sanii s-au relaxat! Bottom line – pe plan emotional am simtit incredere in bunicile care ne tineau la curent, mi-am scazut semnificativ nivelul de psihoza, dar pe plan fizic am avut niste boobies care nu mai incapeau in sutien. 3 days later – still there! Lapte de pus in cafea la tot cartierul…

3. Revederea mi-a dat fluturi in stomac la fel ca atunci cand esti indragostit si te duci la intalnire prima oara. So weird. Imi pulsa inima. M-am lasat pe genunchi si am deschis mainile sa vina la mine. Cand m-a auzit, Sebastian s-a intors catre mine si a venit in bratele mele. L-am pupacit tare tare de tot. Apoi a venit taica-su si SOC! a uitat de mine complet. Mi-am facut multe scenarii de cum va decurge reintalnirea dar nu mi-am imaginat ca exista scenariul in care ma ignora aproape total ca sa stea doar in brate la taica-su 😂 my boobies: seduse si abandonate! Ma acuza uneori tati ca Sebastian e dependent de mine. In ce lume e asta ca nu se vede? Poate eu de el. Asta da! Socata dar fericita ca bebe alaptat la cerere si stat cu el 100% din timp, niciodata lasat singur sa se joace sau lasat sa planga, sa maraie – acum imi spune paaaaa! One happy mama ❤️

4. As pune negru pe alb niste puncte importante sa le aplic la nevoie pe viitor, au functionat in contextul nostru si poate vor fi de folos si altora:

• L-am obisnuit pe bebe cu persoanele din familie care au venit des la noi si au petrecut timp cu el. In special bunicii, care au participat la toate activitatile lui.
• Am rugat bunicile (macar una) sa vina cu cateva zile inainte ca noi sa plecam. Astfel se creeaza un mediu familiar pentru bebe si nu i se pare o drama ca parintii nu sunt in jur.
• Doua bunici clar! Ar fi fost mult mai greu cu una singura. Thank God we have this priviledge!
• Bebe si bunicile au stat intr-un alt spatiu decat cel petrecut zilnic cu bebe. Ca sa evitam sa-i reamintim de noi, parintii.
• Am transportat in acel apartament toate jucariile favorite, seturi de haine, vesela lui etc. sa simta o tranzitie usoara.
• Am rugat bunicile sa nu ii arate sub nicio forma poze sau video cu noi.
• Am lasat instructiuni bunicilor cu programul zilnic de masa si cateva aspecte de ingrijire esentiale ale bebelusului. Si am discutat despre ritmul de somn.
• Am lasat mancare pregatita pentru bebe sa acopere 3 zile ca bunicile sa se ocupe strict de copil si sa nu fie implicate sau preocupate de alte activitati.

These life challenges can easily go south. Dar, in final, Sebastian ne-a depasit asteptarile si ne-a dovedit ca (maica-sa e o ciudata control-freak) este un baietel descurcaret si independent de parinti. Iar noi am capatat incredere in bunici ca se pot descurca impecabil cu el iar el le accepta 100% in viata lui zilnica. So fucking proud of him! 🍀❤️

#successfulprojectmagement

#planningthenexttrip

Prima calatorie fara bebe *shitting my pants*

Prolog. This maternity shit has been so amazing but so fucking transformational i didn’t get one day of stability or relaxation. And transformation continues while i’m on a roller-coaster of new strong emotions to deal with.

Dupa 1 an jumate de bebeluseala am planificat o calatorie cu avionul, business need. Dupa 1 an jumate eu, mama super dedicata, plec de langa bebe mai mult de 2 ore si ma apuca toate fricile lumii. M-am gandit daca sa-l iau si pe el dar pentru 3 zile de calatorie nu imi ieseau combinatiile perfect.

Asa ca am cumparat stoc de tot ce e nevoie, am echipat toti bunicii cu instructiuni de masa/somn/imbracaminte, tips & tricks, am scris pe un carton programul zilnic, ca sa fie negru pe alb, old people style, si am ajuns in aeroport. De unde si scriu acum! Iar daca nu scriu gandurile care-mi trec prin cap o sa-mi alimentez psihoza. Sigur e psihoza. Bunicile au mai stat cu noi in repetate randuri si cunosc ritmul si dinamica zilelor destul de bine, au dormit cu bebe in timpul zilei, l-au schimbat, l-au hranit. De unde psihoza?? Din faptul ca inca alaptez, doar pe timpul noptii, din 2 in 2 ore!, si aceasta calatorie e inceputul intarcatului, by choice. Si ca niciodata dar niciodata nu a fost lasat bebe pe timpul noptii fara mine si fara his bestie, the boobie. God bless the boobies!

Am cateva idei psihotice principale, restul e zgomot puternic de fundal, piese de domino in cadere abisala:

⁃ daca se intampla sa cada si sa se loveasca rau?

⁃ daca face temperatura din senin?

⁃ daca plange neconsolat pe timpul noptii?

⁃ daca se trezeste des si nu se odihneste?

⁃ daca bunicile nu observa ceva important?(orice, ca sunt bunici si poate nu vad bine, poate le fura peisajul, poate n-au ochelari la ochi, poate nu stiu la ce sa se uite!!!) Asta e cea mai obsesiva intrebare de tip ‘black hole’.

Cam atat, e destul pentru o singura zi. La altceva nu ma pot gandi, nu ma pot relaxa, tequilla nu se serveste, si nici nu ma simt mai bine scriind astea. In 3 zile o sa va spun daca s-au produs transformari mentale. In bine sper :))) dar sperantele sunt minime, atasamentul e maxim. Don’t judge me, imma mom and it’s my battle.

Epilog. Responsabilitatea, totusi, trebuie sa se simta in profunzime si cu greutate de catre bunici – la plecare mi-a venit din senin sa le spun urmatoarele: ‘Sa aveti grija de Sebastian mai mult decat ati avut vreodata de copiii vostri!!!’.

If that’s not huge pressure i don’t know what is 🙏

Viitorul e inca nescris

Poate va e dor de ce se mai intampla cu Mama33 (fosta mama in heels, ca nu am mai purtat tocuri de la inceput de 2017 desi vanez orice ocazie dar si asa sunt rare 😱 ✌️shocked AF!) in aceasta perioada binecuvantata din viata ei:

⁃ am invatat sa ma cert cu sotul meu pe tema bebelusului mult mai pasnic si constructiv. Nici nu se mai numeste ‘cearta’. Adica trecem prin mai putine stari de agregare si mult mai putine fenomene ‘atmosferice’. Intelegem amandoi ca eu stau cu bebe 80% si tati 20%. Si asta conduce la o singura concluzie in majoritatea situatiilor. You get it i’m sure.

⁃ inca alaptez. Din 2 in 2 ore noaptea si 1 data ziua 😴 Si imi propusesem ca inchei la 6 luni ale lui bebe. Nu s-a putut. Insa am incercat sa-i dau lapte praf la 1 an ca sa inlocuiesc treptat atasamentul fata de boobie. A fost scarbit de-a dreptul de gust, facand o grimasa pe masura. Inca alaptez.

⁃ Somn in toata puterea definitiei nu am mai avut din 2017 toamna (nu e o gluma si nici un mod de-a spune). Si nici nu sper la el curand. Se numeste resemnare.

⁃ am trecut prin niste cutremure emotionale cand bebelusul a tras niste trante zdravene venite la pachet cu motricitatea pe verticala. Am luat masuri de precautie si i-am infasurat un fular in jurul pieptului, ca un ham, sa-l mentinem sub control. Sugestia bunicilor. Momentan functioneaza.

⁃ mi-am luat rolul de bucatareasa in serios. Copilului nu ii poti da orice, chiar daca a depasit 1 an. A nu se intelege ca am timp sa gatesc pentru toti. Sunt doar bucatareasa copilului. Eu mai stau flamanda cate un pranz sau o cina, mai ales cand bunicii nu sunt in jur. Nu ma plang, e doar o observatie.

⁃ am invatat sa ne descurcam in vacante cu toata casa dupa noi. A fost haos total primele dati. Bebe a avut tot ce ii trebuie sa faca o schimbare de peisaj controlata si placuta. I believe in smooth transitions. Restul e istorie si discutii care se cer uitate.

⁃ velociraptorul devine din ce in ce mai ‘veloce’ si mai ‘raptor’. Fuge peste tot si devoreaza mancarea. Momentan ne situam la 13kg de dragoste si haine de 2 ani. I’m bringing back-pain back. Ce e mai distractiv este ca atunci cand e alaptat, cu o mana se joaca la celalalt sfarc :)) mai adoarme noaptea pe spate, si cu o mana roteste sfarcul meu pana adoarme iar ochii mei sunt pe tavan. Pe scurt, imi framanta si-mi alinta boobies ca si cum ar fi prietenii lui de nadejde.

⁃ am reluat comunicarea cu prieteni pe care am fost nevoita sa-i parchez temporar. E doar privilegiul parintilor ai caror copii au peste 1 an si petrec si timp cu bunicii. Cand zic comunicare ma refer la discutii pasagere de ordinul minutelor despre vreme si vremuri. La ce va asteptati?

⁃ sunt intrebata daca imi voi relua munca, de parca bebe ar fi auto-suficient. Nu! Nu sunt pregatita sa-mi las copilul pe maini straine si sa scap de sub control educatia/mesele/somnul/evolutia lui minunata. Sunt un control-freak care va trebui sa-si reia jobul spre final de an. Inca n-am castigat la Loto 😅

⁃ cum stau cu cititul ma mai intreaba rudele. Aici am facut progrese. Acum sunt la jumatatea unei carti pe care am inceput-o acum 2 luni. Eu il consider progres, nu fiti lipsiti de empatie!

⁃ vacantele. Adevarat ca am fost in vacante doar cu copilul. Care nu au cum sa se numeasca vacante, pe orice parte le-ai analiza. A fost doar mobilitate geografica cu ritmul de acasa. Plus complexitate pe change management. Deci nicio vacanta in 2018. Si niciuna planificata pentru 2019. I’m wild like this roaaarrr

⁃ bani au fost cheltuiti irational pe chestii lipsite de prioritate in 2018 si mult mai irational spre final de an. Mi-am promis solemn si sub semnatura ca in 2019 voi fi mai desteapta cu finantele. Ce paradox ca lucrez chiar pe finante si inteleg ce inseamna o educatie financiara si totusi ma las purtata de emotii rudimentare 😅 it’s the ‘new-mama effect’. Beware!!!

⁃ s-a mai intamplat in perioada asta sa fie Craciunul si Revelionul. Mai domestici ca in 2018 am fost doar in 2017. Mi s-a parut mai importanta alaptarea la 2h si somnul bebelusului decat o petrecere minunata cu prieteni vechi si noi, bautura, dansuri, tocuri si bancuri deocheate pe care sa le uit in secunda 2. Da, cuvantul potrivit e domestic. Sper sa nu se mai repete.

⁃ velociraptorul e un vulcan de noi achizitii pe zi ce trece: cognitive, verbale, motrice etc. si suntem imobili de uimire la cat de minunat e bebelusul. Il adoram! Sunt uneori intrebata mai mult cu accent de lucru care evident trebuie sa se intample daca mai vrem un bebe. Not ready for that conversation yet. Dar e distractiv cand face ‘piu’ pe nasul tuturor pe care ii intalneste (lectie invatat de la bunica), cand danseaza cand ii spun ‘taki taki rumba’ (melodia lui DJ Snake, Cardi B, Selena Gomez), cand il intreb daca e istet si el imi raspunde un ‘DA’ apasat, cand e supra entuziasmat si alearga spre tati cand vine acasa (la vederea mea nu e entuziasmat niciodata decat daca ma surprinde in tatele goale cand ma schimb *simteam nevoia sa precizez* 😅), cand flocaieste vreo pisica, cand apasa cu logica pe butoanele carticelelor si cand infuleca toata mancarea la fiecare masa ❤ e transformator sa participam la aceasta simfonie complexa ❤

⁃ as vrea sa mai adaug un lucru care nu se ridica la solemnitatea celor de dinainte dar merita scris undeva sa nu iasa in evidenta asa tare si totusi sa nu se uite. Vine unchiul bebelusului (se stie el care) si imi spune sa-i transmit 2 lucruri. Monologul decurge astfel: 1. ‘Am auzit ca-i dai lapte de capra printului? (Da, incepusem timid sa-i spun ca e mai usor de digerat decat cel de vaca.) Vezi ca le va pune pe toate capre 😱 2. Sa nu faca sex in picioare ca face varice, te rog sa-i transmiti asta.’😱

Trebuie sa plec acum. Mi-a facut placere sa va scriu. Viitorul e inca nescris dar va tin la curent. Noapte buna!

Victory loves preparation – or how to build up a New Year resolution plan

First of all, i love planning! And i also belive in ‘victory loves preparation’ mantra. When it comes to new years planning i like to think that, at the end of the list, an enhanced version of me is awaiting! 🤩 Of course, building the list is important but execution and lessons learnt from each year are key. 🥁🥁🥁

My new year resolution approach has been ongoing for the last 5 years (or maybe more), always takes place in December and comes in 2 steps:

• first is an assessment on the current year resolution list;
• second is evaluating (in draft to start with) what is not checked on the current list and still valid to consider on the next year’s list, plus the new gems, the brilliant new ideas 🤩
• I used to keep a third step of gathering the friends, building our individual list and then verbalizing the content so that new or better ideas are born. But since i’ve been married and had a baby, the cruel reality kicked in and i am a bit on my own temporarily. Anyways, not a show-stopper. 🤓

So the first step happens quite fast as i’m doing some simple math of computing the % result. Usually my middle score is 70% achieved but i’ve been on less (target was finally achieved though, with a 2 years delay 😅) but not on more that 80%. Somehow that ‘unicorn wish’ is damn good Sci-Fi. You’ll see what i’m talking about.

Second step is decomposed in more steps. To start with, i made up some broad labels that capture my interest areas and then, the idea is to have a goal/resolution (or more) mapped to each bucket. You can paste an old resolution again on the new list or you can also define your own bucket areas. My decomposition list is as following:

1. Something personal

2. Something family-oriented

3. Something professional

4. Something health-oriented

5. Something for community

6. Something for the medium term future

7. Big dream (or unicorn wish, or something for long term future)

Next would be to add my own wishes under each bucket. For instance, at something personal i would add this year: to ensure i write down every end of week reasons to be grateful; to keep feeding Mama33 blog; to collect and store grand-grandma poetry (there are a dozen by now spread over various apps) for her grand-grandson in one location. The points from 2 to 5 are self-explanatory I presume. Then, something for the medium term future is a goal that cannot be enforced with immediate effect (like be kinder with strangers touching your baby 😱 *never*), that has a degree of uncertainity (still requires some more clarity based on some factors you cannot predict at the moment) but has the potential to happen in 2019 e.g. participate in a competition, earn a new certification, sign up for dance class etc. A big dream or the unicorn wish is the toughest one. It requires you to ask yourself how far/deep/high do I aim to reach? Generally. In one year you may not be able to become the president of your country (if so your unicorn sounds like 🦄🦄🦄) but can lead you joining some related groups and hence get closer to your unicorn. You get the point. I absolutely love this one especially when you hear other friends wishes. It’s a WOW moment of discovery.

Finally, the quantification method comes down very simply put to a % on each resolution (not bucket) given based on how urgent/important it must be achieved within a year. For instance, if among my resolutions is a desire to relocate to another country then I must speed up learning the relevant language so, to quantify it, I assign 2 points out of 10 (or 20% out of 100%, your call) for that item.

Evaluate the progress of resolutions every 2-3 months to ensure your focus is on the right track. At the end of the year you compute the ticked boxes versus the unachieved items and there’s how successful your year was! And also how amazing planning & execution skills you possess. Hopefully 😁

Welcome to basic project management 🙂

Have fun!

La înot cu bebelusul – cum te pregatesti

Ce sport sa faci cu bebelusii la 1 an in afara de kineto si inot. Pe la kineto am trecut, dintr-un impuls ‘trendy’, nu de nevoie dar parchez subiectul pana la proxima ocazie. Iar la inot am fost azi pentru prima oara cu bebelusul.

De ce abia la 1 an? Deoarece s-au cerut cateva analize medicale pentru a intra in clubul ales de noi, si am si incheiat si schema vaccinarilor obligatorii (panicked mama). Iar la decizie se mai adauga si un strop de frica semi-paralizanta sa nu zbiere pe-acolo, intr-un mediu complet nou, tinut in brate de un necunoscut, fara țâța maica-sii langa el si vreo 30 min.

L-am pregatit de inot cu analizele de exsudat nazal si faringian, cu examen de coproparazitologie si sumar urina, plus un aviz epidemiologic (valabil 48h deci e bine sa il cereti cand toate rezultatele sunt disponibile). Carnetul de vaccinari se cerea pe hartie dar cand am intrebat daca toti copii din club sunt vaccinati mi-a raspuns nu, so not a must-have… Asa, si l-am mai pregatit cu o tura la Decathlon la o coada de 50m. A mers repede-ish.

• chilotei de baie,
• slip (nu e necesar cat timp au chiloteii de baie),
• casca inot (daca nu e din cauciuc nu e utila ca tot se uda parul; i-am zis instructoarei sa evite udatul excesiv pe par ca foehnul e inamicul no. 1 momentan, adica dintotdeauna… zgomotul alb nu a functionat niciodata pentru bebelusul meu),
• papucei-slapi (ii erau mici oricum 😝 dar nu e necesar cel putin la varsta de 1 an cand ii iei in brate si-i transferi in apa si invers, dar am aruncat eticheta si nu ii pot returna),
• halat baie (nu e necesar daca il infasori intr-un prosop mare la iesire din apa),
• prosop mare cu gluga.

Initial, la intrarea in sala cu piscina, a fost poker body & face :)) nu se misca, era doar ochi si urechi, incerca sa inteleaga mediul si eu ii tot explicam ce vede. Dar tipa care l-a preluat a avut super skill si i-a castigat increderea total, a fost pe gustul lui (desi nu era bruneta, asa cum i-au placut la mare asta vara).

In toate cele 50 min petrecute cu instuctoarea, in mediul nou, bebelusul meu care nu rezista in cadita la baie mai mult de 10 min si nicio secunda in brate straine – aici nu a fost deloc agitat, nu a protestat, nu a plans sau a scancit, nu s-a uitat la mine pentru validare sau verificare. Odata intrat in apa, maica-sa a devenit inexistenta. Nicio privire! Il mai incurajam ‘bravo mami’ sa se uite la mine ca sa nu ma simt a nimanui 😂 atat de mare a fost succesul!

Daca mai venim? Da! Si doar la noua lui gagica.

#lainotcubebe

#swimmingforthefirsttime

Why your kid wants to read the same book over and over again

It makes so much sense now why my 1 year old son is constantly pulling the same book out of the shelf.

And me? I hate (and it’s not a strong word) to watch the same movie twice. I feel i’m wasting my life 😂 i guess i’ll be the one to loosen up here.

‘Your child’s age affects the rate at which they will learn and remember information from your shared book-reading. Two key principles of memory development are that younger children require longer to encode information than older children, and they forget faster.

For example, one-year olds learn a sequence of new actions twice as fast as six-month olds. And while a 1.5-year old typically remembers a sequence of new actions for two weeks, two-year olds remember for three months.

You might not think storybooks are complicated, but they contain 50% more rare words than prime-time television and even college students’ conversations. When was the last time you used the word giraffe in a conversation with a colleague? Learning all this information takes time.‘

theconversation.com/theres-a-reason-your-child-wants-to-read-the-same-book-over-and-over-again-105733

20 de lucruri învățate în primul an de mamă

1. Am invatat sa nu ma atasez de niciun obicei – bun sau de orice fel ar fi el. Faptul ca ritmul e intr-o continua schimbare iti va da peste cap multe zile. Fii extrem de flexibila adica de ex. azi planuiai dupa ce adoarme bebe sa scrii emailul/sms-ul/o postare, sa urmaresti un video/film etc. si apoi sa-i pregatesti papa, dar bebe NU MAI ADOARME ODATA si se decaleaza totul. Iar tu trebuie sa te rezumi la prioritati adica pregatit mancarea lui bebe si apoi mai vezi tu. Brusc devii enervata si frustrata iar emotiile tale in raport cu bebe se modifica spre latura negativa. Cu cat iti impui sa fii mai fluida si adaptabila, cu atat iti mentii calmitatea si starea optima de relationare.

2. Am invatat ca schimbarea e constanta si continua. Un tipar de masa/somn/parc nu e niciodata acelasi. Caca nu e niciodata la fel. Ziua nu e niciodata la fel. Somnul nu e niciodata la fel. Viata ta nu mai e la fel, wake up and rock the new life! Managementul schimbarii si cum ii faci fata punand intrebarile corecte si actionand la timp – asta da tema de meditatie! Si tema unui articol ulterior.

3. Unele dureri trec, altele vin. Sani/picioare/spate, mijlocul spatelui, zona lombara, dureri de cap, de dinti, durere psihica etc. toate aceste dureri ale tale si doar ale tale ca mama se succed pe parcursul lunilor de bebeluseala. Poti sa victimizezi (pentru ca ai dreptate, esti un soi de victima) sau poti sa diminuezi trairile punand accentul pe ce ai de facut acum si aici. Adica pe ritmul dinamic al zilei, ca nu ai timp sa filosofezi stand pe fotoliu cu cafeaua zeci de minute sorbind hedonist din ea. Nu. Ce ‘trebuie’ facut ‘aici si acum’ e raspunsul.

4. Exista cateva intrebari mari, restul e zgomot de fundal. Cum/unde il obisnuiesc sa doarma, sa manance? Cum incep diversificarea? Cum/cand intarc bebelusul? Cum/cand facem transferul in camera lui? Cum gestionez episoadele cand e bebe e bolnav etc. Dar zgomotul de fundal e. g. oare i-am pus prea mult lapte in biberon fata de capacitatea stomacului? Oare lingurita are microbi? Oare cartoful l am pasat suficient sa nu se inece? Oare oare oare… acesta ocupa 80% din stresul parintilor. Zgomotul e mereu acolo, conteaza sa ramai la vederea de ansamblu, sa vezi padurea si nu fiecare copac.

5. Bucuria de a avea un copil e un mix de trairi. Da e o binecuvantare insa are o putere transformatoare (nu neaparat in bine sau rau, pur si simplu modifica parametrii) pe care eu personal nu am anticipat-o corect: modifica relatia intre parteneri, relatiile cu bunicii, cu prietenii, cu strainii (e. g. o sa urasti multa lume cand bebe doarme in carucior si tranteste unul portiera fix cand treci pe langa masina, sau cand tranteste unul poarta sau cand urla maturatorii strazii unii la altii de la 50m sau cand un grup de turci lovesc cu toporul niste dulapuri de metal fix pe trotuar in mijlocul zilei brrrrr), si mai ales relatia cu tine insati, ca individ. Spoiler alert: o sa pierzi contactul cu tine o perioada insa e temporar, don’t fall in despair.

6. Am invatat ca se poate supravietui si fara somn linistit noaptea, asta insemnand somn continuu neintrerupt 7 ore. Chiar si daca asta dureaza 365 de zile. Dar accept cu convingere faptul ca as fi fost pe un pumnisor de pastile daca tati si bunicii nu ar fi fost de ajutor!

7. Recunosc ca poftesc la mancarea lui bebe si uneori mananc din ea cu putin regret. Putin. In comparatie cu tati care mananca ultima banana (a lui fii-su!), ultima!, sa imi pocneasca putin capul a doua zi ce inlocuitor sa gasesc mai repede. In continuarea aceleiasi idei, nu am crezut sa o spun vreodata pe asta dar Banana m-a salvat de multe ori. Banana is my hero. Daca ar exista un rege al bananelor i-as aduce ofrande.

8. Botezul. Organizarea botezului e alegerea parintilor si nu intri in inchisoarea parintilor si si nici in Iad nu ajungi daca o faci la cate luni vrei dupa nastere (daca alegi sa o faci at all) si in ce context e potrivit. Ca sa intelegeti, noi, desi am simtit presiunea inutila a generatiei mai in varsta, am considerat ca starea bebelusului e cea care conteaza si am facut botezul la 6 luni, cand era cald frumos afara si bebe crescuse suficient ca sa nu urle in bratele altora (ale nasilor) si ca sa aiba o serie de vaccinuri facute la zi. La fel ganditi si la luatul moțului. Ganditi mereu in beneficiul bebelusului nu al rudelor de gradul 15, nu al dogmelor. Chiar avem o gluma intre noi ‘daca bebelusul va fi dorit alta religie (sau niciuna) si ne va da in judecata ca am ales in dezavantajul lui?’ 😂

9. Am simtit alaptatul ca pe o povara. Ce tot se zice de conexiunea wow, de revelatia X sunt legende pentru mine. Da, bebe a crescut minunat, ca aluatul dospit de caldura, dar efortul pe care il implica alaptatul e extenuant si frustrant de cele mai multe ori (pentru mine s-a tradus in alaptat din ora in ora mai ales noaptea, chiar si acum, plus toate durerile trasului de boobie). Alaptatul iti deschide cutia Pandorei a emotiilor. Daca as fi stiut practic cum va fi, n-as fi facut-o. Aici ii dau credit lui tati ca a insistat sa il crestem sanatos pe bebe, altfel as fi renuntat de un milion de ori. De aceea nu condamn mamele care aleg laptele praf si nu contra-argumentez motivele. Copiii lor nu cresc mai prejos cu niciun nivel.

10. Oricat de greu mi-a fost si oricat de greu a fost de carat (bebe a avut o crestere accelerata constant si tinutul lui in brate, mai ales pana pe la 8 luni, mi-a cam redus inaltimea si-asa mini cum e) am pupacit bebelusul ori de cate ori il luam in brate. Emotiile mele, negative uneori, nu au ce cauta in modelul de crestere al bebelusului. Sunt ale mele, le constientizez, le accept; nu ale lui, nu ale noastre. Am ales constient sa nu i le transfer.

11. Sa merg pe ritmul bebelusului: de somn/mancare/joaca a fost dificil in conditiile in care toti isi dadeau cu parerea si doreau sa imprime bebelusului ritmul unui adult! Nu-l culca acum, impinge-i ora de somn, nu-l spala acum, impinge-i ora de baie etc. Dar a fost cea mai buna politica. Asculta-ti bebelusul cu incredere, nevoile lui sunt cat se poate de clare si nu, nu vrea sa te manipuleze.

12. Hainele ii ramaneau mici de la o saptamana la alta uneori, asa salturi avea. Initial ii cumparam pe marimea lui, apoi am invatat sa i iau cu 1-2 numere mai mari. Niciodata nu am exagerat cu volumul de haine iar pana pe la 10 luni sunt inutile zeci de randuri de hainute. Unu ca ii raman mici repede iar doi ca nu ai cand sa le folosesti.

13. Jucariile cumparate (cu bani destui nu ochi frumosi) nu fac 2 bani in fata bebelusului, chiar si cand incepe sa le constientizeze. Aaaa o lingura trantita in farfurii, un tel lovit sistematic de frigider, un telefon scapat intentionat pe gresie, oale scoase si imprastiate, mancare luata in pumn, intrerupatoare lovite cu putere, telecomenzi roase, ceasuri de mana testate intre dinti, frunze uscate si nisip in gura – cele mai tari jucarii. Insa ii plac foarte mult cartile cantatoare in care am inceput sa investesc iar acum se duce singur, isi alege cartea si incepe sa butoneze.

14. Prima proba de calmitate in situatii de criza o vei trece la prima febra a bebelusului. Sau poate vei esua. Ca mine. Bebe nu facuse febra la niciun vaccin sau dinte insa a luat o infectie virala. Febra in crestere vreo 3 zile cu maximum 39.1 imi facea inima sa-mi sara din piept. Ma simteam inutila. Culmea ca taica-su care fuge de intalnirile cu pediatrii (efectiv refuza sa intre in cabinet dar doctorii mereu il conving sa intre), care tremura la o intepatura de ac – el a fost cel puternic in schema febrei. Sunat doctori, mers la urgenta, luat analize. Gata a trecut! Am invatat sa fiu mai calma data viitoare.

15. Casa va arata a gradinita. Nimic rau in asta daca te pregatesti mental si fizic: sa inlocuiesti magnetii de frigider (casabili la impact cu solul ca da, vor fi aruncati des) cu animale/litere/cifre din magneti de lemn; sa definesti un spatiu de colectare a jucariilor la final de zi; sa eliberezi un raft de carti pentru cartile bebelusului; sa fixezi protectii de colturi; sa creezi un spatiu dedicat doar veselei bebelusului; unul doar hainelor curate si unul pentru murdare; sa asiguri portite daca ai scari; sa securisezi usile de la dulapuri; sa fixezi televizorul in perete sau sa il suspenzi ETC.! E un ditmai proiectul.

16. Trebuie gandit fluxul camera bebe/masa infasat/baie ca o linie de productie eficienta sau ca un lanț de ‘supply chain’ sau ca un sistem fara timpi pierduti in proces (adica masa de infasat sa nu fie la distanta de 2 camere de baie ca o sa si bage mana in caca atunci cand il schimbi si va pune in gura si o sa iti ia o eternitate pana faci damage control). You get the point.

17. Rutina e importanta: a meselor, a baitei, a dormitului, a iesitului la plimbare. Asta creeaza simtul disciplinei in educatia bebelusului. Chiar daca e greu la inceput, o sa i multumesti bebelusului pentru aceasta educatie care te transforma pozitiv si pe tine.

18. Nu cunosti nimic despre negociere pana cand bebe apuca in maini strans ceva interzis si trebuie sa intervii asap. Daca solutia ta este sa ii retragi din mana agresiv obiectul, atunci e clar ca ai de invatat manualul incepand cu pagina 1. Inlocuieste ‘obiect’ cu ‘idee’ si intelegi ca asa se intampla si in negocierea cu adultii. La noi, cu bebe, functioneaza sa ii aratam ceva mai interesant ca sa initieze el ‘schimbul’.

19. Multe reguli se vor schimba in timpul jocului de aceea uneori trebuie sa adopti o metoda experimentala. La ce ma refer: vei afla zeci de opinii cum sa (nu) alaptezi, cum sa (nu) tii in brate bebelusul, cum sa (nu) incepi diversificarea, cum sa lasi bebelusul nevaccinat sa contacteze bolile ca sa dezvolte imunitate, cum sa (nu) il culci cu tine ca sa devina el nu stiu cum cand va fi adult etc. Pentru mine a functionat metoda trial & error. Uneori am fost incapatanata sa incerc in functie de intuitie si a mers. Alteori am recurs la o metoda mai stiintifica prin abordare calitativa si cantitativa (mai ales cand a fost vorba de diversificare). Nu exista reteta de succes deoarece fiecare bebelus e UNIC si deci si experienta de mama e la fel. Oricum, din tot ce am citit pana acum despre cresterea bebelusului (si am tot citit), doar 20% mi-a folosit, restul e spontaneitate si intuitie.

20. Vaccineaza-ti copilul!!! Mai clar nu o pot spune.

#mergempe2ani

Imma busy woman

Mereu am fost o tipa ocupata. Mi am ales joburi in strainatate sau joburi cu multe calatorii in lume, programam dupa job diverse activitati, gym, in weekend programam intrevederi cu prietenii cu cateva saptamani inainte. I was damn busy. Ne place tuturor, oricum, sa parem busy. Chiar daca busy-ul meu cu al tau poate nu echivaleaza niciodata. Imi mai spunea seful cand ii ceream cate ceva ‘nu acum, sunt ocupat’ si eu ii spuneam ‘si eu sunt la fel de ocupata si daca nu rezolvam acum vom fi si mai ocupati’. Tot el imi raspundea ‘dar sunt mai ocupat ca tine’ iar eu, in loc de ‘whatever, i don’t care, let’s fix it’ ii replicam ‘nu e cuantificabil, amandoi ne urmarim obiectivele’. Anyways.

Cand ai bebe, tot ce era ‘busy’ se ia in deradere, capata un fel de nostalgie, un ce-as mai vrea sa fiu ‘atat de’ busy. Well, bebeluseala da o noua definitie termenului ‘ocupat’. Calatoria mea in Finlanda a avut un efect similar. Finlanda la -28 de grade a dat o cu totul alta definitie termenului meu de ‘frig’ de pana atunci. -15 grade iarna la noi? O placere in maneci scurte!

Atunci cand crezi ca esti supra ocupat/a zilnic si supra obosit/a de la tot ce presupune cresterea unui bebelus: hranit de cateva ori pe zi, spalat, culcat de cateva ori pe zi, jucat de n ori pe zi, plimbat apoi mai adaugi si munca de zi cu zi a tatalui, si treaba administrativa de mama, apoi treaba de sotie si apoi treaba ta (mani/pedi, baie, rufe, curatenie etc etc etc) – deci daca toate acestea sunt mega obositoare si nu mai incape niciun ac in program, stai sa vezi cand bebelusul are febra. 3 zile la rand. Vizite la medic, farmacie, telefoane date/primite pe tema etc. Mai intra si toate astea in program si nu inteleg cum se strecoara, cum mai incap si in final se rezolva si totul. Imi imaginez ca programul nostru arata ca o plasa de peste cu mii de pesti in ea care se zbat unii peste altii 🐠🐟🐬🐳🐋🦈

Cineva zicea ca esti mai organizat si finalizezi lucrurile mai eficient atunci cand esti foarte ocupat. E dovedit. Si mai citisem intr-o carte de negociere ca atunci cand ceri mai mult (blufezi) si apoi reduci cererea la ceea ce vrei sa obtii (scopul tau) pare ca de fapt faci o solicitate decenta si nu ceri deloc prea mult. Asa si noi. Cum bebelusul a scapat de febra 🙏 cum mi se pare ca programul meu e mai lejer. Ce feste ne joaca creierul!

Parenting tips i’m looking for

www.huffpost.com/entry/35-hilarious-and-helpful-parenting-tips-from-the-pros_n_5ba840cbe4b0181540de5064

Nota 2 la comunicare

Astazi am asistat la un moment interesant din punct de vedere psihologic.

Venise tati acasa si cum eu aveam de organizat bucataria explodata (nu e nimic nou aici, e chiar parte din rutina zilnica) l-am rugat pe tati sa stea cu bebe si sa-i povesteasca ce a facut astazi. Ma apucasem de spalat vase si se auzeau doar franturi de poveste din camera alaturata insa esential e un lucru: tati ii tot zicea de vreo 7 minute in sir prin ce situatii a trecut azi, cu emotiile de rigoare (e.g. iar a fost nebunie si m-am enervat ca nu am gasit loc de parcare). De ce esential? Ca ii curgea fluent conversatia si isi exprima experientele zilei intr-un mod plin de sinceritate, calmitate, punctand detalii, sentimente si alegand cuvintele potrivite (nu de alta dar nu vrem sa rosim cand incepe bebe sa vorbeasca 😌). Mi s-a parut interesanta observatia ca i-a povestit bebelusului lucruri pe care mie nu mi le zice neaparat, din motivul probabil ca nu i se par esentiale. Ceea ce, ciudat, mi se pare in regula, insa nu e. Oare faptul ca bebe e atent in felul lui, nu il judeca, nu il intrerupe, nu il intreaba nimic deranjant, nu adauga noi teme – au astea vreo legatura cu usurinta de a comunica, cu inlaturarea obstacolelor? Probabil ca da si m-a trimis la auto-analiza: si eu transmit ceea ce *cred eu* ca ar fi interesant din zi pentru persoana X sau Y insa nu ceea ce efectiv am facut/am intampinat/am simtit.

Ne-a dat bebe tema sa gasim solutii de a comunica complet, calm si sincer. Sa fim prezenti. Fara ambalaje. Note to self: nota 2.

Inca odata bebe ne da lectii 🤓

#backtoschool

#backtobasics

#communication101

First kiss @ 11 months old

Sa rememoram, pe muzica de orchestra, aceasta zi captivanta de ieri, 23 Septembrie, sa nu se piarda informatia 🎻🎹🥁🎷🎺

Dupa ce a refuzat vehement in plansete, pentru prima oara, sa stea in carucior, am petrecut 1.5h cocosata sa alerge prin cartier dupa pisici. De altfel si prima lui aparitie in public on his own feet, care a fost intampinata cu aplauze de parintii cartierului scosi si ei cu de-a sila de bebelusii lor afara.

Alt eveniment remarcabil a fost ca se stransesera vreo 7 copii de 5 ani+ in jurul lui sa-l cunoasca. Chiar si eu am fost prinsa in off-side dar am reusit sa bat palma cu toti Andreii, Alexandrii si memoria tocmai m-a lasat. Mi-e inca neclar motivul de atractie al grupului dar sa trecem peste, au fost simpatici.

Iar cel mai important eveniment al zilei e ca a fost fugarit de o domnisoara vreo 5 minute. Fugarit de-a dreptul pana si eu obosiseam si imi faceam griji sa nu ii arat respingere. Domnisoara de 1an3luni, foarte lipicioasa, voia cu tot dinadinsul sa il iubeasca pe fii-miu. E iubibil dom’le, fara dubiu! Si cum, dovada e clara, fetele din ziua de azi stiu sa si ia ce le trebuie, bebelusul meu de nici 1 an a primit primul lui pupic pe gurita 😂 noi, mamele, eram toate 💩 de ras. Oare ar fi trebuit sa reactionez altfel? 😳

Si, in incheiere cu aceeasi orchestra, sa se pastreze un loc la #harvard pentru acest minunat bebelus. Materialul e de vis! 🤩

#abiaasteptsaplecelafacultate 🥁😜🤧

#mamainheels

Vecini curiosi

Ma vede un tătăiță, cu un nepotel-bebe tot in carucior, si tine sa-mi spuna ca l-a vazut pe sotul meu cu velociraptorul zilele trecute. Si zic ‘posibil’ si fac un semn ca sotul e inalt ca sa-mi dau seama daca nu incurca tătăiță treburile. Si aproba admirativ: ‘Daa, e bun materialul’! 😳

Ma vede de pe geam, la un etaj, o mamă a cartierului, si vreo 5 minute ma tine din treaba mea mentala si imi spune o multime de lucruri despre copilul ei (e genul consultantului enervant care vorbeste repede sa te convinga), ma intreaba diverse, ii raspund laconic si deodata ii da o palma cuiva in spate. Iar in 3 secunde apare un individ la pieptul gol (multumesc-Doamne! ca peretele il cenzura de la brau in jos) impingand-o putin pe doamna ca sa ajunga sa ma salute. ‘Haha e soțul meu!’. Niciun ‘haha’! 😳

Ma vede o mămăiță si ma intreaba daca vreau niste papuci Stonefly noi la 250 ron. Nu vreau. Apoi imi cere bani ca a venit Rebu si ea se ocupa 😳

Ma vede un țânc de vreo 6 ani cum fugaresc niste pisici cu velociraptorul in brate. E mare amuzament! Si imi spune țâncul ca imi aduce el pisicile (se ascunsesera sub masini) – de obicei le loveste ca pur si simplu nu ii plac. Il intreb daca e ok sa facem asa si cu oamenii care nu ne plac. Se lasa o liniste ganditoare vreo 30 secunde apoi ma informeaza ca el are 8 masini si ca taica-su are un loc de munca nou, ca nu-i mai placea la celalalt. Ce familie plina de neplaceri. Inventez o scuza ca trebuie sa plec atunci cand ma intreaba unde e casa mea si cate masini am. 😳

#vecinitarecuriosi

#ferestreleauochisiurechi

#mapotlipsi

#forcedtosmile

#nosycatnosyneighbors

Șmecheraș șarmant

Pana azi eram sigura ca soțul meu e favoritul bunicuțelor și mămăițelor din cartier, la cum le vrajeste din cuvinte si zambete.

Gresit.

Prințul si-a castigat deja renumele, stima si simpatia. Si nici nu a trebuit sa le vorbeasca, iar de multe ori trateaza terții cu o expresie ‘wtf’ a feței 😂 Da, a primit un tort de ziua lui, neasteptat 🎂 cu scrisul unei mămăițe pe el, obviously! Ma alerga mămăița prin cartier azi cat eram la plimbarea de dimineata cu caruciorul de gâfâia.

*Șmecheraș șarmant* – cum bine l-a numit un prieten – e noul magnet de bunicuțe si bunătăți 🤩 iar eu nu ma supar deloc cand nu e nevoie sa gatesc 😜😎💃

Later edit: mămăița e maestru cofetar iar tortul diplomat e de-men-ți-al. Mode 🐷 on.

#charminghustler

#mamainheels

#daddysboy

E sarbatoare. Pentru altii

#acum3ore

Cum se intampla dom’le ca bebe doarme in carucior si in stanga unul tranteste portiera cu putere, altul urla la taica-su ca s-a trezit de 1h si abia si-a baut si el cafeaua, unul il asculta pe Iohannis de se-aude pe o raza de 100m, in dreapta un caine latra din toti rarunchii ca a vazut o pisica, un fiu adult-capusa isi face mama ‘proasta’, sus ceva ciori incep si ele o orchestra, am un vecin vizavi cu o masina verde model de-acum 20 de ani care porneste mai rau ca un tractor si o tot tine pornita 5 minute pe loc, doar e iarna si motorul trebuie incalzit, un cocos face vocalize fix da’ fix cand sunt in dreapta casei lui, la doi pasi un vecin isi scuipa si intestinele la baie, iar mizeriile de tantari-tigru sunt toate buluc pe mine. Ma vede un vecin singura cuc pe strada si ma serveste cu o gogoasa, de sufletul tatalui sau. YUMMMMY. Sa fie primit!

Imi dau seama ca sunt prea multe zgomote comparativ cu restul zilelor la aceeasi ora si unii oameni sunt generosi. Ah! E sarbatoare! Lumea o freaca de poveste iar eu sunt ca o minge de ping-pong incercand sa-i mentin un somn sanatos bebelusului. Hai la multi ani!

#mamainheels

Cheers for art!

Prințul e la stimabila varsta la care se plictiseste in 15 minute de ori-ce, inclusiv de DuckTV (ooops! il mai las la TV si ma simt vinovata dar fericita ca vasele sunt spalate si mancarea mea incalzita). Si pentru curiosi, da, a plecat bunica, nu se mai poate face dus zilnic iar cainele va mai sari si el o masa, sa fie egalitate de sanse in aceasta casa. Despre iesitul la o cafea, nu ma includeti in planurile voastre momentan – va sun eu. De 💩, stiu.

Demult voiam sa-i dau prințului culoare si panza sa se joace iar azi am mai bifat un vis – din categoria ‘ce visez eu pentru fiul meu’ #failedparenting

In brief, el si-a ales culorile insa a fost mult mai interesat sa rupa folia de plastic de la suprafata – e o greseala sa acoperi o singura data. Si sa tot fi fost 10 minute de captare a atentiei yuuhuu pare putin dar e mare castig pentru mine ramasa in pana de idei. Cunoscatorii stiu.

Adevarat ca e si asta un fel de amintire wow insa pentru mine e o activitate care ii place si il tine ocupat – cu alte unghiuri de vedere, artistilor plastici din familie li s-au marit pupilele 🤩 Asadar, la sugestia unei prietene cu ‘arta’ pe diploma, data viitoare ii voi selecta culori reci. Apoi, tablourile se vor inrama cu mandrie si se va bea sampanie – nu imi permit acest lux zilnic, deh! alaptatul asta, dar fug dupa motive continuu. Cheers for art!

#neverforsale

#montessoriathome

#voicumvamaijucaticubebelusii

#mamainheels

Pregătirile de “vacanță” la mare cu bebelușul

Pregatirile de vacanta cu bebelusul pentru prima oara ever, in brief, sunt ca o gaura neagra. Pentru a face bagajul, tot ce poti folosi din ‘abilitatile’ dobandite pana la 30+ de ani sunt completarea unui excel si starea de paranoia pre-existenta. In rest, sper sa ne ajute Dumnezeu la nevoie.

Avem 8 liste: pentru bebelus, pentru mama (eu), pentru tati, pentru bunica, pentru bucatarit adulti, pentru bucatarit bebelus, lista de medicamente si pachet de road-trip pana la destinatie. Nu vom poposi la cort sau in mijlocul padurii sau intr-o zona cu densitate zero a populatiei, desi asa pare. Va marturisesc, cu groaza, ca sigur voi uita ceva acasa, desi se adauga continuu pe aceste liste. Legea lui Murphy.

Cand voi incheia vacanta, refac listele cu ce s-a uitat la domiciliu si ce a intervenit pe parcurs, din cauza imposibilitatii de a anticipa toate scenariile, combinatiile si permutarile pe diferite spețe. E posibil multe sa nu fie folosite deloc dar la fel de posibil e sa nu existe alternativa daca lipsesc din bagaj. Ulterior, voi impartasi listele, cu draga inima, celor ce mi le vor solicita deoarece, va asigur, efortul e similar cu munca lui Sisif.

#vacantaplacutatuturor

PS: Bunica mi-a interzis sa iau noua carte a lui Hillary Clinton pe motiv ca e prea grea. E grea de carat. Mi-a sugerat un pliant cu poezii. N-am.

#imidorescsapotciticainaintedebebe

1 iunie la supermarket

Am iesit astazi la cumparaturi, ca in fiecare zi, am, n-am nevoie de ceva trebuie sa scot bebelusul la aer, se prinde ceva de mana la cumparaturi. Ajunsa in supermarket ma intampina o doamna din staff si se hilizește chițăind la fii-miu. Fii-miu poker f***-off face. ‘Aahh dar ce serios esti măi!’ (In gandul meu, ‘măi’ sa-i spui lui mă-ta, poate ii place ei daca asa te-a educat!). Trec la casă si, incercand sa platesc, aud in fundal chițăieli si mâțâieli de doamnă trecuta de prima tinerete care probabil tânjea la nepotii inexistenti. Fii-miu couldn’t care less, se uita la ea fara nicio miscare micro-musculara. ‘Măi, dar ce serios esti!’. Acelasi gand imi trece prin cap dar nu-l verbalizez. M-a mai luat gura pe dinainte cat eram singura cu bebelusul si va asigur ca nu e o politica avantajoasa. Bottom line, nu sunt genul care considera un compliment apelativele rahovene, suburbane si ultrafolosite ‘măi, băi, mă’. In fine, ies pe usa supermarketului si observ un pustan de +/- 14 ani uitandu-se admirativ la fii-miu Poker Face. Zambeste si el, zambesc si eu, rar se intampla sa vad copii mai mari concentrati pe bebelusi. Soc si groaza, vine maica-sa din spate ca un uragan si incepe sa chițăie enervant. Doamna blonda primeste doar o privire ‘esti o proasta!’ de la fii-miu si dânsa imediat concluzioneaza ‘Dar ce serios esti măi!’ (‘Fi-ți-ar măi-ul!’). ‘Seamana cu taica-su’, zic eu in cunostinta de material.

De fapt, seamana foarte bine si cu mine. He’s got the best of both worlds 😂 si un pic din #babyboss. Am dat timpul inapoi prin pozele de mică si nu gasesc una in care zambesc. In plus, si in binecuvantata zi de astazi ma enerveaza chițăiala. Si voi, tăntuțelor cu ‘măi’ in limbaj, mergeti sa va hiliziți la alti copii ca nici eu nici fii-miu nu va suportăm.

Am abandonat cumparaturile la casa, cu parere de rau pentru bacon-ul meu si iaurtul bebelusului, din cauza surprizei unor fonduri insuficiente (mommy brain!) deci am facut un drum degeaba, doar sa aud chițăială de varsta a doua pe 1 iunie.

#enervantefemei

#needabeer

#loveyoulittlePokerFace

#mamăpetocuri

Placeri culinare si nu numai

Mai tot timpul viata de mamă e o inlantuire continua de activitati fara pauza intre ele, se stie. Uneori trebuie sa lasi o activitate la 50% progres (sau oriunde pe scara procentelor mici) sa incepi alte 2 in paralel ca apoi sa revii la cea neterminata si asa te trezesti ca e greu sa duci la sfarsit intr-o zi terestra un to-do list facut, cu o seara inainte, in mod realist si coerent. Aparent.

Astazi mi-am eliberat spiritul culinar, nu ca-mi era pofta de ceva, dar aveam o tava de guguluf cumparata si nefolosita. Era pacat sa mai stea ambalata. Destinul mi-a adus in cale o reteta de banana bread, un desert cu care pot fi cu succes mituita oricand. Banana bread si pizza. Imi amintesc si acum, cu o urma de trauma amuzanta, ca la ultima banana bread facuta am primi nota 2… de la un maestru cofetar. Maestru. I could handle that 😂 Bebelusul ma urmarea cu controlul calitatii la fiecare pas. Nu ma grabeam dar nici la relanti nu faceam prajitura, ca eram convinsa de aparitia unei scanceli curand. Si cum eram eu la 80% acoperire a proiectului culinar, incepe printul concertul in pampers. Nu va pot reda in cuvinte cat de fericita sunt cand face bebe caca, asteptam cu interes si 4-5 zile, cu invocarea sfintilor, sa se intample aceasta minune. Doar parintii ma pot intelege. Eu frecam la prajitura, cu mainile murdare, el lansa aluatul in pampers, eu ungeam tava cu unt, el ungea…. si tricoul meu pana am reusit sa-l dezbrac, spal etc. Am si facut un schimb de mirosuri vreo 5 minute cat mi-a luat sa bag totul la cuptor.

Nu e nimic sexy in meseria de mamă, nimic glam, se intampla frecvent sa imbini ‘utilul’ cu ‘placutul’. Unde ‘utilul’ e ce trebuie indeplinit, iar ‘placutul’ e un exotism care ti se permite din an in Paște. Am mai zis-o si-o mai zic: ca mama ai numai sefi si esti seful nimanui. Cam asta e. Si astfel, consider ca ziua a fost un succes rasunator: desert si caca facute in casă. Fabulos!

#bananabread

#aiesitbuna

#placericulinaresinunumai

Superb!

Bunicile in actiune

O bunică ce aplica legile fizicii pentru confortul nepotului si o bunica ce cumpara pui constipati pentru amuzamentul nepotului fac două bunici 😂

#pozedecolectie

#bunicileinactiune

#mamăpetocuri

Cum să mentii o greutate sanatoasa – standardul 5210

5210 e standardul pentru o greutate sanatoasa pentru copii si familii ⚖️

#looksdecentandseemseasy

#canyoukeepit

#mamainheels

Toys for a 6 months old

When your kid hits the 6 months milestone – he/she is a completely different baby that he was only couple of weeks back in terms of mental capability and information processing. I am astonished just how analytical, detail oriented and smart he is. Me at his age – never mind 🤤

You can witness a visible daily progress of his abilities and a surprising body language response to your actions and words.

I’m constantly looking for inspiration to tailor our immediate environment to my baby’s needs and development. Here’s a list of toys that create interest in a 6 months young and restless little one. I am missing the last 3 points and definitely need to improve on taking precautions! Mommy’s on a mission 🤩👠

#wonderweeks

#mamainheels

Distincția real-imaginar

Cuvintele de pe aceste doua pagini mi-au reconfirmat ceea ce cred.

De exemplu, noi practicam ‘cucuuu – miau’ in loc de ‘cucu-bau’. Niciun bau-bau la noi in casa si sper sa nu vina nimeni cu bau-baul ca ii voi rupe aceste doua pagini si-l voi trimite la loc, repetent.

Copilul trebuie sa aiba o perceptie clara a realitatii inainte sa introduci povesti imaginare. Ne gandim la cum il vom aborda pe Mos Craciun, i’m clueless for now, iar Zana Maseluta clar nu are ce cauta pe strada noastra. Chiar cunosc o mamă care ii cumpara de toate copilului ei, inclusiv si preponderent articole practice, dar bineinteles Mos Craciun vine cu cireasa de pe tort, spuma spumelor in materie de jucarii etc. Si copilul ii spune mamei: ‘Tu nu imi iei lucruri frumoase ca Mos Craciun” 😵🤥🤔 Beat that!

#montessori

#mamăpetocuri

#mamainheels

I’m a 6 months old mom: a short list of learnings

O lista scurta a ceea ce am invatat in primele 6 luni de mama. In a nutshell – e multa panica la inceput care apoi dispare pe masura ce creste bebe si crestem si noi cu el. Si vine vara si vine diversificarea si cate vor mai veni. E o minune divina si o binecuvantare sa vezi un puiuț de om crescand ca un Prâslea si sa simti iubirea lui pură 🤩😍

1. Nu stii ce inseamna sa cresti copii, oricat ai citit pe tema. Nici nu-mi imaginam practic cum va fi, niciodata nu mi-am facut scenarii insa eram sigura ca o sa pot. Well, de multe ori am simtit ca nu mai pot. Insa vestea buna e ca acest ‘nu mai pot’ nu se incheie cu o moarte subita 😬😜 ci cu impingerea limitelor fizice si mentale un pic mai incolo decat au fost timp de 30+ de ani. Si oricum obisnuieste-te cu ideea ca doar tu, ca mamă, vei spune ‘nu mai pot’. Restul par sa aiba +/- cam aceleasi obiceiuri de viata ca si inainte de bebe 😅

2. Cand crezi ca te prabusesti, cumva mai rezisti un pic si apoi parca lucrurile se imbunatatesc. Printr-o minune zice-se. Nu-i minune, e pur si simplu faptul ca alegi sa lupti in loc sa abandonezi. Si cumva iti resetezi creierul ca singura optiune este sa ii oferi celui mic toata dragostea si prezenta de care are nevoie. Dispare constientizarea a ceea ce simti, care e inlocuita de ce trebuie sa faci pentru puiuț.

3. Nasterea si cresterea prințului a scos din mine, de undeva de la adancul Groapei Marianelor, trairi pe care nu le-am avut niciodata. Emotii si sentimente despre care citisem doar in carti. Stari de agregare modificate de la ora la ora. In consecinta unele greu sa le gestionez. Cu siguranta contextul familial contribuie mult la aceste trairi insa exista si o parte pur si simplu incontrolabila. Hormonii. Constientizezi ce se intampla insa nu poti interveni rational. Eu am ales, la un moment dat, sa depasesc emotiile, sa ma detasez de ele, si sa le inlocuiesc cu un spirit pragmatic. A fost o alegere rationala. Bineinteles ca nu s-a intamplat totul de pe o zi pe alta. Am fost ajutata permanent de bebe, de soț si de familie 😍

4. Oboseala naste monstri. M-am obisnuit cu deprivarea de somn acuta. Si toti viitorii parinti stiu ca se va dormi mai putin insa nu stii ce inseamna asta pana nu treci singur singurel prin efectul lipsei de somn. Exista un punct critic insa – cand se depaseste limita acutului simt ca devin alt om. The worst case scenario in termeni corporatisti. Adica depinde si de firea omului dar eu cum am un substrat incapatanat, well… Atunci e momentul zero cand ma resetez si o iau de la capat. De la inceput, elegant, calm.

5. Fizica cuantica pierde ca dificultate in raport cu jobul de mama, care e substantial mai complex – it’s a moving target on moving sands. E fara pauze, e fara frane, e fara formule de succes, e fara definitii standard, e cu multe griji si cu multe ramaneri in urma, e cu multe ‘mea culpa’. Veste buna e ca, odata devenita mama, simti ca esti atotputernica. Si se fac toate. In cu totul alt ritm, dar se fac.

6. It can take a toll on your relationship. And it will if you let it. Don’t let it. It seems like everything is falling apart but it’s actually an effect of priorities shift. Am aflat ca nu reusesti sa fii si sotie si mama perfecta in acelasi timp. Nimic nu te pregateste pentru asta. In perioada de inceput esti mama si incerci sa te dezvolti si sa te stabilizezi in acest rol. Apoi treptat iti reiei celelalte roluri. Have patience with you two. It will be rewarding.

7. Gestionam altfel zgomotele. Am dobandit imunitate la urlete si eu si tati. Puneti un caine sa va urle in creier zi si noapte si veti fi mai aproape de ceea ce simt noii parinti dar si mai pregatiti sa fiti voi insiva parinti. Am inteles zgomotul si forfota orasului din alt unghi. Doar cand ai bebelus intelegi in ce imensa poluare fonica traim. Adevarat ca si prin casa am dezvoltat abilitati de spioni si eu si tati – no noise policy cat timp se doarme.

8. Am dobandit dexteritate gestionand singura multe lucruri pentru care in general depinzi de altii sau se fac pe rand. De ex. tii copilul in brate, cu cealalta mana amesteci si gusti mancarea si mai tii si un telefon la ureche ca te-a sunat soțul sa te intrebe daca mai cumpara ceva deci nu poti sa taci si mai trebuie si sa dai o roata mental la casa si frigider sa ii raspunzi. Le deprinzi pe toate si le faci satisfacator. Nu milimetric de perfect, asa ceva nu mai exista, ia-ti adio. Satisfacator. Respect mamelor singure!

9. Sotul / partenerul / tati e cel mai de preț aliat. Desi barbatii se adapteaza la schimbare mai lent, dupa o perioada mai lunga (mamelor le ia mai putin, ca nu au incotro) ei sunt rangul I de suport, cei care asigura stocul consumabilelor in casa dar si instalarea si dezinstalarea patutului, scaunului de bebe, leaganului etc etc etc. Super ajutor! Cum sa nu ajute cand mandria lui tati e mare ca prințul seamana cu el. Ma intreaba multi daca am fost plecata de acasa cand a fost conceput :)))

10. Inainte de bebe ma vedeam capabila sa cresc un copil singura ba si mai mult, ambitioasa crescand 3 copii in doi. Acum ma vad nerealista si cu prea mult simt al umorului. Nu mai lansez ‘ambiții’ pentru mai multi copii decat cu doua bunici si o bona permanent disponibile. No negotiation. Case closed.

11. Dintr-o perfectionista am devenit mai putin exigenta cu ce ‘trebuie’ facut. Nu mai e timp. Ai ~5 minute linistite pentru fiecare activitate care ia 30 de minute. Mancatul de 3 ori pe zi si dusul zilnic devin optionale. Hainutele lui bebe le calca tati. Spalatul pe jos, aspiratul si spalatul bailor e ‘must’. Apoi, noroc cu inventia masinii de spalat vase. Restul pot astepta.

#6monthsoldmom

#mamainheels

Somnul segmentat sau de ce adultii sunt anormali, nu copiii

Concluzia cartii pe care o citesc e clara: eu sunt anormala si deviata de la standardul de cateva mii de ani, copilul e perfect.

Doar ‘… de aproximativ 2 secole oamenii obisnuiesc sa doarma intreaga noapte neintrerupt. Intr-adevar, practica somnului dintai si somnului de-al doilea exista inca de la civilizatiile Greciei antice, marturie stand multe referinte de-a lungul istoriei. Concluzia este ca abia odata cu zorii industrializarii civilizatiei noastre, respectiv introducerea luminii artificiale, somnul a inceput sa se concentreze pe un singur segment, mai lung, neintrerupt. Studiul profesorului Ekirch asupra somnului segmentat a aratat ca pentru majoritatea oamenilor primul somn incepea cam la 2 ore dupa ce apunea soarele. Aceasta perioada de somn dura aproximativ 4 ore, dupa care urmau alte 2 ore in care oamenii erau treji si activi. Dupa aceasta perioada incepea al doilea somn, din care se trezeau odata cu ivirea zorilor. Studiul profesorului Ekirch considera ca multe dintre problemele cu somnul din zilele noastre nu sunt deloc probleme ci doar o reactie la practica relativ moderna de a dormi dintr-o singura bucata de-a lungul noptii. Nimeni nu stie de ce oamenii au ales in trecut sa doarma in 2 bucati distincte. Exista ipoteze ca perioada de veghe dintre cele 2 somnuri era dedicata rugaciunii si gandirii creative, dar si pentru intretinerea de relatii sexuale. Indiferent care va fi fost motivul, se pare ca cea mai mare parte a istoriei noastre, dormitul in 2 faze separate era ceva normal si ca obiceiul nostru mai nou, de a dormi dintr-o bucata, pe o perioada mai lunga in timpul noptii, este anormal.’

Asta imi aminteste de orele de culcare ale prințului – pe timpul iernii somnul imcepea la ora 18.00 iar mai recent adoarme la 20 – 20.30. In privinta trezirilor active a avut perioade variate de ‘gandire creativa’: se trezea de la 22 la miezul noptii apoi readormea, se trezea de la 2 la 3 dimineata. Acum practica trezitul in mega zorii zilei de la 4 la 5 sau de la 5 la 6 dimineata.

Din cartea Solutii blande pentru somnul linistit de Sarah Ockwell-Smith.

#totulvafibine

#mamăpetocuri

#mamainheels

Cum alegem jucarii copiilor

Sincer, pana am dat de aceasta pagina cu instructiuni, intr-o carte Montessori, am cheltuit pe jucariile lui fii-miu dupa principiul ce mi-a placut mie si mi s-a parut util/interesant, adica ‘dupa ureche’. In consecinta, am achizitionat (cele mai multe scumpe si de la distanta, de pe Amazon):

– jucarii de ros (teething toys) pentru cand incep miscarile in gingii. Useless. Mai mult de 5 secunde nu ii trezesc curiozitatea cu una singura. 1. Pe restul i le trec prin fata ochilor si le ignora total. Prefera sa roada păturile pentru acest scop.

– jucarii de plastic BPA free & non toxice cu efect zornaitor. Ii place una. 1.

– jucarii de pluș suspendabile cu accesorii care atarna (inele, bile cu zgomot, materiale interesante). Mmm sa zicem ca am un ROI de 50% ca unele au fix zero efect asupra lui

– carti touchy-feely-noisy. Interesante dar greu de manipulat de unul singur. Trebuie un adult neaparat sa le tina, sa apese butoane, sa dea pagini etc. dar se arata curios la atingerea lor si la auzul onomatopeelor. Or fi mai catchy mai incolo cand se prinde el cum sta treaba.

– a primit cadou o carte cu pagini fosnaitoare. O prefera mereu. 10 minute.

Am atasat poze cu jucariile pe care le-a preferat dintotdeauna si ne jucam cu ele si acum, la cele 5 luni ale lui ❤️ dar nu zeci de minute. Pentru zeci de minute s-a inventat televizorul. Sper ca pagina cu instructiuni Montessori sa ajute la cheltuirea inteligenta a banilor, ca nu vor fi putini. Eu sigur voi face alte alegeri de-acum incolo. De exemplu voi continua sa ii dau bidonul gol in care loveste acum de zor 😂

#parintieducati

#sanucumparamprostii

#numaicheltuiț

#montessori

#mamăpetocuri

#mamainheels

Happy April 1st

Nu stiu cati dintre voi au bunici / mai recent strabunici care fac conferinta video pe messenger. Eu am si sunt extrem de mandra de ei ca tin pasul cu tehnologia si comprima distanta geografica in cateva secunde, pana raspund eu. Nu e pacaleala! Va iubim strabunici ❤️

Cum nu e pacaleala nici ca am lansat blogul http://www.mamainheels.blog pe care il dedic prințului meu nazdravan, care sper sa nu ma dea in judecata – cand va intelege ce scriu – pentru dezvaluirile personale pe care le fac despre el. E un fel de mostenire virtuala, haioasa, care sigur o sa-i aduca multe zambete si o sa-l faca de rusine de multe ori. Asta e, toate reflecta realitatea, mai cu zahar sau mai condimentat, si face parte din aventura transformatoare pe care o resimtim ca first-time-parents. Poate v-ati intrebat si de ce ii atasez o inimioara pe față mereu – tot ca sa nu ma dea in judecata pentru daune morale. Momentan el nu poate consimti ca ceea ce public e aliniat cu dorintele lui 😜🤓 Tatal lui, spre exemplu cand scriu si despre el, prefera sa auditeze materialul intai. Uneori o si face, alteori se socheaza cand citeste si imi arunca multe semne de exclamare pe whatsapp 😂 Cine stie ce vremuri vin – ne acoperim fundul cum s-ar zice 😂

Va doresc o viata minunata si plina de haz, in calitatea voastra de parinti si de cititori. Ca daca nu ne amuzam de ce ni se intampla ca parinti, ajungem la Socola. Literally.

#mamăpetocuri

#mamainheels

#happyfoolsday

Memoriile NSFW ale unui taximetrist

Va garantez ca viata ar fi mult prea plictisitoare fara taximetristi.

‘Norocul’ meu la Uber sta in Dacii Logan semi-intretinute, asta e, am renuntat la standarde high-maintenance cat timp ma transporta in siguranta din A in B. Data aceasta, ne si conversăm. Un individ cu numarul masinii ‘Buzau ceva UBY’ imi marturiseste ca, pentru prima data in viata lui, i-a dat unui pasager rating 1 stea in aplicatie. Ca sa n-o mai intalneasca niciodata. Nu sunt interesata de conversatie – a inceput plictisitor – si nici de ratingurile care mi s-au dat de soferi in Uber, e inca foame de bani. Un taximetrist Uber face 2500 RON pe luna, imi precizeaza. Povestea incepe cu o doamna de 70 de ani, luata de dânsul de la aeroport, pe care o ‘tunase’ fii-sa de arata la 50 de ani, dezvaluie domnul sofer. Nimic funny pana aici. Doamna gaseste repede punte de discutie spunandu-i ca e simpatic numarul masinii si ca, daca domnul e dispus, ea prefera sexul total. (Eu ma intreb ce o fi ala 😂 si ce am pierdut, din ignoranta, pana la aceasta varsta, trecuta totusi prin facultate, prin inel si prin maternitate 😂 Ma fac mică in spate sperand ca se opreste.) Insa el, dezinteresat de propunerea promiscua dar cu o atitudine customer-oriented, continua jocul: si lui i-ar placea dar, din pacate, doamna doctor i-a spus sa faca pauza 3 luni, ca a contactat niste afte in gura :)))) (Aici invoc sfintii, in sinea mea, sa-l faca sa se opreasca.) Dar doamna, plusând persuasiv, ii comunica numele ei de scena – Doamna Felație. (Leșin.) El refuza oferta.

Ajung la destinatie. Isi ia la revedere cu promisiunea ca-mi da 5 stele ca l-am ascultat. O iau la fuga. Putin imi pasa de stelele lui.

#voiceatiauzitinUber

#mamăpetocuri

 

Miss Burtizilla

Reactia sotului: “Miss Burtizilla” 😂😂😂 o iau ca pe un compliment.
#verypregnant
#velociraptorcontained
#tbt
#mamăpetocuri

This slideshow requires JavaScript.

I’m 49kg and he’s 5 months young

Daca nu mai gasiti chifle proaspete la supermarket, oricare ar fi ele, oricare ar fi el – sa stiti ca le-am epuizat eu. Am o pofta de paine ca niciodata in viata, si ca niciodata in sarcina. Cateva retete de casa asteapta si ele sa fie facute, toate la timpul lor. Unde mai pui ca am ajuns la recordul de 49kg net, fara haine adica. Pentru prima oara de cand am promovat examenul de capacitate.

#paineanuingrasa
#bebenuingrasa
#bebeseingrasa
#mamăpetocuri
#mamainheels

Tag a mate who’s a foodie

My son’s pediatrician said to offer him milk every 3hrs but nothing humanly under my power can stop him crying for food after 2hrs… and one more question – what was that concept breastfeeding on demand about?? If you can’t breastfeed they judge you, if you breastfeed they limit you. Pediatricians and their confusing ways.
#mamăpetocuri
#mamainheels

#ceNUiiplaceprințului

– schimbatul scutecului (mai nou), se rostogoleste in toate partile
– la orizontala pe spate
– imbracatul. Dezbracatul e ok.
– sosetele si caciulile. Dar trebuie.
– taiatul unghiilor si scosul mucilor. Cosmar pentru amandoi. Adica pentru el si taica-su.
– sa adoarma singur in patut.
– sa doarma, in general
– sa ies din raza lui vizuala
– sa stea in alte brate decat ale parintilor. Zici ca e arici.
– muzica tare/zgomotele puternice
– fosnaitul/scartaitul/zdranganitul mai ales cand doarme
– stranutul de dinozaur a lui tati. E haios cum se sperie :))
– iar cand era mai mic nu ii placea sa stea cu 1 pipi in pampers. Urla de suparare. Cu caca statea ore intregi, no problem. Acum, multumim, e invers.

#siguramuitatceva
#mamăpetocuri
#mamainheels

Nevoi emotionale

Self explanatory.

Motiv pentru care sentimentele traite de parinti si nevoile lor emotionale sunt pe loc secundar fata de cele ale copilului, care primeaza. Cand iti doresti un copil dar mai ales cand il ai deja e periculos pentru dezvoltarea lui ca parintele sa fie imatur emotional sau lipsit de control. Cu siguranta parintii au limitele lor emotionale, sub testare continua, insa reactiile impulsive, agresive, violente sau chiar de ignoranță trebuie controlate si suprimate in prezenta copilului. Copilul se dezvolta sanatos psihic daca interactiunile, comunicarea, educatia in final se face cu blandețe si rabdare. Altfel, vedem cu totii rezultate dezastruoase zilnic.

#invatamcevanouinfiecarezi

#parintieducati

#mamăpetocuri

#mamainheels

#thewonderweeksbook

Pissed on (you’ll get the meaning)

Momentul din zi, dupa revelatoarea cafea, cand imi aduc aminte ca fii-miu a facut vreo 10 secunde pipi cu bolta, pe mine, pe el, pe si pe langa masa de infasat exact cand voiam sa bat recordul de timp la schimbatul scutecului si sa mergem la somn. La 3 dimineata. Acum 3 zile.

#atuncinu_miveneasarad

#oareceammaiuitat

#ceziofiastazi

#mamăpetocuri

Against Humanity

Am fost absenta cateva zile deoarece, ati ghicit bine, a trebuit sa-mi regasesc calitatea umana, adica omul cel bun, pasnic, linistit, coerent din mine. E clar ca prințul bifeaza toate casutele si e mega eficient si determinat: le bifeaza pe toate odata. Noaptea. O fi fost puseu, o fi fost miscari sub gingii, o fi fost salt mental, crize de personalitate sau toate odata ca vreo 2 zile la rand am strans cu greu cateva ore amarate de somn si nici 5g in plus de şuncă pe mine. Nici cafeaua nici vitaminele nici Dumnezeu cu mila nu functioneaza. Abia astept sa plece la facultate 😜#rezist

Intre timp comandasem de pe Amazon si niste jocuri aparent interesante, semi-ciudate, cu multe review-uri pozitive ca sa ne mai distram. Sotul meu a fost socat sa le vada. Probabil si eu, sa fi avut o soție ca mine, as fi fost la fel. But, on my defence, i’m going above & beyond looking for the glass half full, stolen away from me 😆

Nu am deschis inca jocurile insa a fost selectat cel negru pe alb, impotriva umanitatii. Celalalt il lasam pe mai tarziu, i-am zis sotului ca i’m his disturbed friend anyways 😂

Off topic: Amazon UK livreaza mai repede si mai atent decat orice bebetei, zara, hm, FD & the like la un loc.

#toughmotherhood

#letsopenitbaby

#willkeepyouposted

#visaisagoodfriend

#mamăpetocuri

Pasiunile lui Sebi

– sa se prinda cu mainile de degetele picioarelor (cea mai noua achizitie)

– toate mainile si paturile in gura

– manerele de metal ale usilor

– robinetele de metal de la chiuveta

– magnetii de pe frigider

– o ramura de vâsc agatata de lustra (saltelele de sute de ron cu centre de activitati le ignora in favoarea celor 3 lei de pe tavan)

– orice față umana, si pot confirma scanarea minute in sir fara sa clipeasca toti prietenii care ne viziteaza

– sa stea in funduleț desi he’s not there yet

– masajul pe picioare (in sfarsit seamana si cu mine la ceva!) :))

– rasucitul de pe spate pe burta exact in secunda de neatentie a maica-sii

– ridicatul in fund si rasucitul in leagan – gives me shivers on my spine

– o carticica foşnăitoare pe care a primit-o cadou. Se pare ca-i plac mai mult cadourile altora decat ce-i ia maica-sa.

– plimbatul afara in marsupi

– uitatul la TV. La orice.

– jocul “te mananca mama tot” in care molfăi la toate şuncile lui 😍

– tati. Il scaneaza minute in sir si lanseaza o mare gangureala si mainile in aer ca o elice cand il vede

– sa se joace racheta spatiala cu tati (poza)

– şi țâță in continuare. Nu mami, cum poate va asteptati. Daca plec undeva si ramane cu tati nici nu-mi simte lipsa. Nu.Țâță. Daca as avea 5 pe toate 5 le-ar prăda. #storyofmylife

#ceNUiiplaceinepisodulurmator

#mamăpetocuri

#mamainheels

Regula lui 20%

M-am maritat cu regula lui 20% la pachet. Pe care am aflat-o dupa semnaturi 😳 😁 ea spune asa: din tot ceea ce mananci (tu, femeia vietii mele) si din tot ceea ce gatesti, nu mancam tot odata, ci lasam 20% pe mai tarziu ca sigur imi (îmi. Nu îți. Nu ne) va fi pofta si vreau sa mai gasesc. Executia a fost cu efect imediat, fara perioada de proba :)) asta in practica se traduce ca la fiecare mic dejun, mai ales, ca restul nu le prea mancam in acelasi timp, ii las de la mine din farfurie 20%. Bacon, omleta, rosii, avocado, ce avem noi acolo din bogatia lui Dumnezeu, apoi 20% din desert daca se gaseste. Nu ma supar, asa imi mentin silueta si pentru un taur gurmand cu regula lui “mancam tot odata” in ADN, e probabil o lectie karmica. E clar ca fiind asa generoasa astepti aceeasi generozitate in diverse alte aspecte….mda….astepti.

Trezindu-ma mai devreme sa pregatesc micul dejun, mi-am facut o cafea intai si am luat si o felie de cozonac sa ma protejez de vreo gastrita cu cafeaua pe stomacul gol. N-am apucat s-o mananc la timp, obviously, si la final de mic dejun si-o alocă Înălțimea Sa fara rezerve. Iar la un moment dat imi spune:

“Asta e zahar?”

“Da.”

“Uite, ti-am lasat si tie putin cozonac” i.e. ce se vede in farfurie. Zahar pe rahat sau rahat cu zahar, cum vreti mai elegant.

“😂”

Alte lectii karmice din aceasta dimineata:

– nu da copilul sotului proaspat ras ca o sa iei inapoi un porc mistret. Tot parul ras de pe barba era pe copil :))

– regula lui 20% e cu sens unic

– incepem curand diversificarea, ghici unde va lovi karma cand toate resturile vor ajunge pe farfuria Înălțimii Sale. Ca fel principal mwahahha 😇

#relationshipgoals

#loveandmarriage

#mamăpetocuri

O primavara frumoasa si somn odihnitor

A venit primavara si aproape ca nu-mi mai vine sa intru in casa din parcurile vecine. Principalul motiv pentru care as sta afara e de fapt ca prințul doarme in #marsupi ca in căpiță. Astazi 1 ora jumate. Mai si sforaia putin, somn profund. Degeaba latrau cainii, degeaba ii vorbeau mamaiele cartierului (care-i si indeasă bancnote pe unde apuca, cica asa se face cand vezi un bebe prima data), degeaba treceau tirurile si ambulantele cu sirenele galagioase. Imi venea sa-l giugulesc de drag. In casa, imi pocneste o incheietura si se trezeste, inchid frigiderul si se trezeste, scartaie o lespede de parchet se trezeste, gresesc tastand cu unghia pe ipad sau chiar descarc o aplicatie – e tot un urlet 😂 Afara da cu tunul si nu-si misca o geana.
In fine, dupa 2 saptamani de practica, mi-am dat seama ca flotarile nu ma anteneaza direct proportional cu castigul lui in greutate si am aplicat in paralel o decizie tactica: imi iau copilul in față si rucsacul in spate si merg sa fac cumparaturi, zilnic. Tot ce-mi cade in mana pana la umplere. E drept ca ieri m-a ajutat un nene paznic forțos (nu era dragut, doar folositor) sa-l inchid ca am apreciat prost ariile si volumele. Imi placea odata geometria in spatiu dar viata mi-a cerut alte competențe obligatorii. Si impreuna cu carnea si avocado din rucsac se tot facura 10-11 kg pe care le-am transportat astazi timp de 2 ore. Deci, in mod similar, voi putea si greutatea lui fii-miu s-o gestionez. Dezavantajul e ca, desi ma mandream odata cu impresionanta inaltime de 1,60m, acum sa tot fi scazut cu vreo 5cm de cand sunt mamă de mancacios 👶
Bun, nu numai ca doarme in marsupi dar a dormit bine si ieri noapte. In secvente de 3h. M-am trezit plina de viata, Iisus imi vorbea din ceruri, pasarelele cantau imnuri de glorie ce mai, jucam intr-un musical. Si mie si lui tati ni s-a parut asa neobisnuit ca amandoi ne trezeam din instinct la 2h si ne uitam la el vrea-nu vrea ceva, daca are fața libera etc. Eram ca suricatele hop țop din vizuină. Sa speram ca am tras un loz castigator cu iesitul afara. Ce urari de primaveri frumoase cu multe bucurii, flori si zambete. Azi nu. Somn, fratilor. Va zic ca somnul e de dorit, asta da urare parintilor cu copii alaptati exclusiv.
#sicafeaputernică #mamăpetocuri #mamainheels

Un somn de Montessori

Se stie ca motivul cel mai frecvent de oboseala al parintilor il reprezinta privarea de somn. Bebelusii sunt unici, fiecare cu ritmul lui, casa lui, muzica lui, mama lui, patul lui. Sa incerci o reteta de succes standard nu va functiona, insa exista cateva tehnicalitati bine de citit/testat daca e cazul.

Rezonez cu metoda Montessori de crestere a copiilor si am achizitionat si una din carti – detalii vizibile in poze – care ofera niste reguli in privinta somnului bebelusului. Din pacate nu precizeaza nicaieri diferenta dintre un copil alaptat la san, care se poate trezi din ora in ora sa manance, si un bebe pe lapte praf, care poate doarmi sedat 5 ore. Nu precizeaza nici avantaje/dezavantaje ale locului de somn: patul micutului unde mirosul mamei este marginal si deci copilul se poate trezi foarte des ca nu il mai simte, si patul parintilor unde mamele mufeaza copilul imediat ce se foieste, deci ambii se pot odihni mai bine.

Noi am ales sa doarma bebe in patutul lui in camera noastra si, chiar daca il alaptez la 2h (ridicat din patut, pus pe o perna lunga pentru confort, transferat in brate cu perna, alaptat, batut pe spate sa iasa aerul, repus in patut), incercam sa il invatam independent si auto-suficient. Fiecare alegere are avantaje si dezavantaje, iar punctele de pornire din carte sunt de cultura generala, daca nu de aplicat. Lectura placuta!

#somnulbebelusului

#montessori

#mamăpetocuri

De ce partenerii de lunga durata sunt greu de gasit

Îmblânzirea băiatului adolescent

Un articol care explica, printre altele, de ce femeile nu si (mai) gasesc parteneri de lunga durata. Tati, avem de lucru cu prințul 🤓

“…părinții ar trebui să își amintească faptul că este datoria lor să își învețe copiii să danseze, să iasă la întâlniri, să curteze și să fie curtați. Nimeni altcineva nu o să îi invețe aceste lucruri în locul lor. Iar în cazul părinților care nu se ocupă de această formă de educare, rezultatele sunt tragice. Sunt multe lucruri pe care noi, profesorii universitari, îi putem învăța pe tineri, unele dintre acestea se pot dovedi chiar destul de folositoare. Dar ceea ce nu îi putem învăța e tocmai acel lucru pe care toate studiile îl arată ca fiind cel mai important pentru fericirea și evoluția lor: cum să cunoască pe cineva cu care să se căsătorească și cu care să rămână căsătoriți. Dacă nu îți înveți fiica sau fiul cum să își aleagă un partener și cum să se comporte la o întâlnire, este foarte posibil să o/îl lași pradă lupilor. Te rog să nu faci asta. Am văzut rănile și nu arată bine.”

Vrei sa tii bebelusul in brate? Read this

Va marturisesc sincer ca toti cei care-l tin in brate pe bebelusul meu, si nu se indentifica drept tatal lui, arata in ochii mei ca in imagine. Si sunt sigura ca sunt multe mame care gandesc ca mine.
Hint: pana nu va cere copilul sa stea in alte brate decat ale mamei va invit sa gestionati situatia cu blandete daca veniti in contact cu o mama si copilul ei si simtit o nevoie de necontrolat sa tineti bebelusul. Deasemenea, daca mama vi-l da in brate, nu faceti practica pe bebelus: ia sa vedem cum sta in fund, ia sa vedem cum merge, ia sa vedem cum ia mancarea din lingurita, ia sa vedem cum ii place branza daca el mananca doar lapte de la mama sau lapte praf etc. you get the point. Acest tip de educatie este exclusiv in sarcina parintilor, daca nu sunt vizibil niste incapabili.
Mamele si nici bebelusii nu va cer mai mult decat sa ii observati de la o distanta care tine de decenta umana. Credeti-ma, mamele isi dau imediat seama daca va pasa de bebe ca e o fiinta umana sau doar o jucarie. Ma astept sa ma inteleaga doar proaspetele mame si ma va surprinde placut sa se inteleaga de catre toti. Nu e de gluma, mamele pot fi niste bestii fara mila. Nu dati ocazia 🤝
#vamultumesc
#astainseamnarespectfatadeparinti
#dontjudgeamom
#mamăpetocuri

Forever a mom

Am trecut cu totii prin momente in care aveam (finally!) un iubit/o iubita stabil/ă si eram multumiti ca avem liniste si pace in suflete si la cine sa ne gandim noaptea si pentru cine sa fim mai buni etc… Pana a doua zi de relatie oficiala, cand te trezeai cu avalansa de 5 mesaje de la iubiri pasagere de asta-vara, 3 apeluri ratate de la foşti/foste si un ex care-si cerea scuze si te implora inapoi. Te facea sa-ti pui niste intrebari.
Asa sunt eu acum cu joburile – 10 oferte noi pe luna. Insa am un job care e inca sub stabilizare, directia e buna, multumirile nu sunt materiale dar se accepta si sunt de neclintit in fata tentatiei. Nu-mi pun intrebari. Nu ca nu as vrea, recunosc, as vrea alt job decat cel de 24h cu tura de noapte stand drepti la comanda, avand doar şefi si nefiind şeful nimanui. As vrea. Dar din jobul asta nu-ti poti da demisia. Once a mom, forever a mom.

#livinlavidaloca

#mamainheels

Number of the week

Kilogram e unitatea de masura. Subiect: fii-miu.
O saptamana usoara macar voua!

#4monthsandahalfold
#numamaijoc
#mamăpetocuri
#spersatinatocurile

Cum arata diminetile la noi

Disclaimer – Putine sunt exceptiile si, desi ne fac fericiti si odihniti, sunt prea putine si nu merita mentionate in extenso.

3am – toata galaxia doarme, fii-miu ma trezeste cu foielile lui. Sper doar ca vrea mancare dar putin probabil. Eu sunt zombie de somn, el e cu ochii cat cepele si un zambet cat Milky Way. E semn de joaca. Acum uitati-va iar la ora 🤪 Il iau in brate ca altfel incepe scartaiala si mergem sa il schimb. Zornaie un caine atarnat de masa de infasat si il loveste, cat poate de tare, un lung sir de cateva minute de zici ca a intrat un sat de colindatori in casa. Il mai plimb putin in brate apoi vazandu-l ca se freaca la ochi, il pun iar la san. Laptele matern contine colecistochinină, un hormon gastrointestinal, care odata ingerat, transmite senzatia de somn si mamei dar si copilului. Al meu pare sa contina si taurină. Mai e o explicatie, multe achizitii schimba somnul copiilor. Ieri a fost bunicul pe aici si i-a testat mersul sustinut 🤬 finally adoarme.

5am – iar cu ochii cat cepele, iar chef de joaca dar incepe si marea chițăială. Taica-su, care tine la somnul lui si nici nu a trecut printr-un program de armata: ‘Fa-i ceva!’ :)) refuz sa redau raspunsul meu la aceste 3 cuvinte, taica-su merge sa-si continue somnul de frumusete in camera alaturata iar eu il iau pe copil cu acelasi tipar. In final, dupa masa, il pun in patut si scartaie continuu dar e pe drumul cel bun ca i se inchid pleoapele. Taica-su, o persoana prin excelenta auditiva, deci dezavantajata in acest caz, nu mai suporta (eufemism la ce mi-au auzit urechile) si vine sa il legene in brate sa adoarma repede. Merge intotdeauna! Nu si data asta 😂 cum il vede pe taica-su, devine mega entuziasmat si incepe sa discute cu el. Taica-su il leagana, fiul ii povesteste si gangureste, tipa, chitaie, flexeaza corzile de parca i s-a declansat alarma.

Pufnim amandoi in ras si ne dam seama ca e imposibil sa te superi pe asa un bebelus scump. Adoarme dupa 5 minute tot cu gangureală, din ce in ce mai domoală. E 6 dimineata si merg sa pregatesc cafeaua.

8am – toti 3 stam linistiti la micul dejun – ii dau credit prințului ca ne lasa sa ne bucuram de omleta cu bacon calda si de cafea – si am asa un suflet plin de fericire cat de frumoase sunt diminetile de la 8 incolo 😂

#amunbarbatfotomodel

#fiulsauvafilafel

#mamăpetocuri

Amama

Amamaa
Maamuu

Tati zice ca le tot aude de vreo luna.
Va dati seama ce am molfăit la el cand l-am auzit.
Momentan le zice doar cand scartaie si are nevoie de mine – cum sa te superi pe el cand plange cu ‘amamaa’? 😍😍😍
#shockedmama
#mamăpetocuri

Cum miroase acasă

Atunci cand nu ma calareste prea tare fii-miu si fiind arestata la domiciliu mare parte din timp, mai gatesc cate ceva. De regula paste si fripturi. Aveam (si mai am) niste depozite de carne de casa made in Moldavia, pe care trebuie sa le consum. Altfel vine mamsi si avem discutii de dezmostenire 🤯😁 Deci am pus de-o supa cu legume si cartofi, care, nefiind slabă ca cea din comert, cere fiarta 3-4 ore. Citesti o carte si adormi si copilul de 2 ori. In consecinta, se si umple toata casa de miros de cantină, lucru pe care incercăm sa-l evitam.

Vine domnul meu, care detesta vocal sa stea in miros de cantina, am avut zeci de discutii pe tema ‘ce gatim sa nu miroasa’, ‘de ce nu merge hota’ (ca doarme copilul!, ca nu e filtrul bun oricum) etc., intra in casa si evalueaza situatia rapid:

– Ah ce miroase ca acasă!

-🤬 cand eram gravida si faceam carnati la tigaie nu mirosea tot ca acasa? Mirosea a acasa cu gravida ta, ce poate fi mai frumos?

#storyofmylife

#probabileraflămând

#simpleneeds

#mamapetocuri

Celebrating first day of spring

Aseara eram in 15 stari de agregare cand domnul meu vine cu un buchetel de ghiocei (awww 😍) si imi opreaste avalanşele. Chiar ma gandeam ‘ce dragut, no reason at all’.
Desi azi noapte, in timpul suptului, prințul mi-a apucat o falangă si mi-a rasucit-o de mi-am inghitit icnetul (stiam ca imi rupe parul dar cu oasele a fost o surpriza de primavara), 1 Martie mi-a adus o noapte linistita. Totusi sa nu zicem ‘hop’.
Azi dimineata eram intr o stare de agregare cu care se poate trăi bine si, intr un puseu de dragoste, imi intreb sotul:
– Ce mi-ai luat de 1 Martie?
– Ghioceii de ieri. Sunt pentru azi.
– 😲😤 Wait a minute. Eu nu fac mic dejun azi sa ne tina si pe maine :))) Pentru asta, #nowifeyweek
Mai trec vreo 2h si are chef de batut cu pernele.
– Baby, e 1 Martie! (Un argument slab ca nu aveam nicio arma pregatita).
– Hai vino sa te pup!
– 😍
#1Marchmood
#happy_minus10degrees_spring
#mamainheels